Primul lucru care m-a interesat după episodul testării de specialitate a fost să înţeleg mecanismul fiziologic responsabil de aceasă anomalie.
După multe căutări şi lecturi, am reuşit să înţeleg una alta, deşi nici acuma nu sunt sigur de explicaţiile daltonismului (deuteranopie si protanopie). Iată mai jos câteva definiţii care ne vor ajuta să înţelegem mai bine care-i treaba cu discromatopsia.
1. Preliminarii.
1.1 Considerente generale legate de perceptia culorii.
Probabil ştiţi că lumina albă este compusă dintr-un întreg spectru de culori, vizibile de exemplu când e descompusă printr-o prismă. Elementele chimice au diferite spectre de absorbţie ale radiaţiilor electro-magnetice, astfel, dacă un obiect absoarbe albastru, verde şi galben, acesta va părea roşu daca e privit la lumină albă. Acesta este principiul general al aparenţei culorii: lumina cade pe un obiect, acesta absoarbe anumite parţi din spectru, iar restul e reflectat. Partea reflectată este ceea ce numim culoarea obiectului. La obiectele care emit lumină (lanternă, soare, etc) mecanismul este diferit, culoarea e dată de tipul elementlor chimice care emit fotonii.
1.2 Mecanismul percepţiei culorii la om.
La om, retina conţine două tipuri de celule sensibile la lumină: bastonaşe, active în special în lumină redusă (ex: noaptea) şi conuri, active în lumină obişnuită (ex: ziua). În mod normal, există trei tipuri de celule con, fiecare conţinând un pigment diferit. Conurile sunt activate când pigmenţii absorb lumină. Spectrul de absorbţie al pigmenţilor diferă, unul are sensibilitatea maximă la lungimi de undă scurte, unul la medii, şi unul la lungi (maximul sensibilităţii este în albastru, verde gălbui şi galben). Spectrul de absorbţie al fiecărui tip de celule din cele trei acoperă o mare parte din spectrul vizibil, nu strict albastrul, verdele şi roşul. De fapt, percepţia normală a culorilor depinde de suprapunerea spectrelor de absorbţie ale celor trei, astfel încât creierul poate să compare semnalele primite de la cel puţin două tipuri de celule şi astfel să determine atât culoarea cât şi intensitatea luminii.
Imagine: Curbele de absorbţie spectrală ale celulelor fotosensibile de pe retină (vedere tricromată normală) în funcţie de lungimea de undă. (S - scurtă), (M - medie) şi (L - lungă) corespund respectiv curbelor pentru conuri albastre, verzi şi roşii iar (B) corespunde curbei pentru bastonaşe.
Licenţă imagine: GNU pentru Documentaţie Liberă ver. 1.2 (text engleză, română). Imagine originală: Wikipedia.
Observaţii:
- maximul de sensibilitate al celulelor sensibile la lungimi de undă medii (verde) este în verde-galben
- maximul de sensibilitate al celulelor sensibile la lungimi de undă lungi (roşu) este în galben
2. Anomalii ale percepţiei culorilor.
2.1 Discromatopsie - deficienţă de vedere a culorilor, care se manifestă prin incapacitatea de a percepe diferenţele dintre unele sau toate culorile (exceptând alb, negru şi nuanţe de gri) pe care alţi oameni le pot vedea, în special nuanţe de roşu şi verde.
Discuţie: în engleză se numeste color blindness, termen generic care acoperă toată gama de deficienţe, inclusiv daltonismul. În vorbirea de zi cu zi, termenii sunt folosiţi interschimbabil, atat color blindness şi daltonism în engleză, cât şi discromatie/discromatopsie şi daltonism în română.
2.2 Tipuri de discromatopsii.
2.2.1 Deuteranomalie - sensibilitate deplasată parţial dinspre verde spre roşu a receptorilor sensibili la lumina verde (cea mai întâlnită, > 5% din bărbaţi).
2.2.2 Protanomalie - sensibilitate deplasată parţial dinspre roşu spre verde a receptorilor sensibili la lumina roşie.
2.2.3 Tritanomalie - sensibilitate deplasată parţial spre verde a receptorilor sensibili la lumina albastră
2.2.4 Deuteranopie - verdele e perceput ca roşu (domeniul de sensibilitate al receptorilor Deuteros e suprapus peste cel al receptorilor Protos) sau receptorii nu există sau nu funcţionează deloc. (*)
2.2.5 Protanopie - roşul e perceput ca verde (domeniul de sensibilitate al receptorilor Protos e suprapus peste cel al receptorilor Deuteros) sau receptorii nu există sau nu funcţionează deloc. (*)
2.2.6 Tritanopie - albastrul e perceput (probabil) ca verde sau receptorii nu există sau nu funcţionează deloc. (*)
2.2.7 Acromatie/monocromatie - nu sunt percepute culori deloc, decât alb, negru şi combinaţii ale celor două (diferite nuanţe de gri).
(*) - pentru mine e neclar care e varianta corectă, din literatura de specialitate citită.
Referinţe:
2 Comentarii
SALUT !
Buna treaba, ce faci tu aici, din pacate eu am o teorie diferita de tot ce s-a discutat ca ar fi discromatia, eu am ajuns la o concluzie destul de evidenta si anume ca oamenii “normali” nu vad cum trebuie. Am observat ca imaginile din test devin vizibile la un discromat identic cu ceea ce ar trebui sa vada un om “normal” cand se inclina foia foarte mult, asta inseamna ca ochiul uman se inseala (exact ca la auz cand reconstituie vocea de la telefon) si transmite o iluzie spre creier.
Am studiat de asemeni si imaginile, cum poate afirma un om normal ca vede VERDE si de fapt e culoarea 152 de rosu cu 135 de verde si 20 de albastru?, scuza-ma da omul ala e TAMPIT, aia nu e culoarea verde , e 50% rosu si 40% verde, normal ca e mai mult rosu decat verde.
Aici nu este o boala la 5% din barbati ci o lipsa crasa de cultura artistica elementara la 95%, care habar nu au care sunt culorile si chiar daca vad albastru o sa zica senini la controlul medical ca ala e verde, stiu asta pentru ca imi aduc aminte din scoala de la pictura, cand o clasa intreaga habar nu avea sa combine 2 culori si sa dea a treia, da eu puteam si din clasa aia 2-3 sunt doctori acum, ca sa nu mai zic ca habar nu aveau de matematica si acum fac pe grozavii.
Pai cum sa vezi verde un semafor prafuit pe timp de vara la crepuscul, cand lumina soarelui e rosietica si se reflecta direct pe suprafata prafuita? Discromatii sunt oameni sinceri care spun ce vad, ceilalti sunt ori prosti ori mint ca sa fie in randul lumii.
Daca sunt atatea piedici la permis ca nu ar vedea discromatii culorile la semafor, de ce nu li se interzice soferilor care trec la sfidare pe rosu dreptul de a mai sofa? sau de ce semafoarele sunt verde/galben/rosu? de ce nu sunt la fiecare intersectie cu 1 singur ochi, sa vedeti atunci ce ar mai vedea soferii normali, numai accidente ar fi, timp in care eu as vedea perfect. De ce sunt semafoarele cu un ochio pe galben intermitent? pentru ca la soferii normali clipitul galbenului le da senzatie de rosu - pericol, senzatie anormala de altfel pentru ca galben e 255 rosu si 255 verde
Mircea, ce zici tu e desigur interesant, si e posibil ca unii sa nu aiba simt artistic, nu zic, dar faptul ramane ca testele au fost facute de catre cei care vad “normal”. Cert este ca discromatii nu disting cifrele inscrise, iar restul le disting, asta e un fapt cu care nu ne putem lua la tranta.
Eu chiar stiu ca vad diferit, cum am mai dat exemple, nu disting de la aceeasi distanta fructele coapte de zmeura, dar sora mea le-a vazut. La fel cu ciresele. Asta pentru ca cele doua culori, ale fructului in comparatie cu a frunzelor, mie nu imi par la fel de contrastante ca celor cu vedere normala.
In plus, ceea ce conteaza e ca in Romania suntem mai destepti ca restul lumii, considerand ca discromatii nu trebuie sa fie soferi. Asta e marea problema pe care speram sa o rezolvam.
One Trackback/Pingback
[...] Tomoiagă a trimis o petiţie Parlamentului European în care cerea să se analizeze problema discromaţilor. În România cei afectaţi de această anomalie minoră sînt consideraţi inapţi pentru a fi [...]
Posteaza un comentariu