Doamna doctor Monica Pop este medic primar oftalmolog, directorul Spitalului Clinic de Urgenţe Oftalmologice Bucureşti, şi preşedintele Comisiei de Oftalmologie. Care Comisie Naţională de Oftalmologie este responsabilă de reglementarea condiţiilor în care ochii dumneavoastră sunt îndeajuns de buni pentru a putea face şcoala de şofer.

În 8 Iunie am reuşit să o găsesc la telefon pe doamna Monica Pop, şi am povestit foarte amabil preţ de ~16 minute. Poziţia ei este clară şi de neclintit, anume, atâta timp cât decizia ţine de ea (şi se pare că de ea ţine), nu va permite niciodată ca discromaţii să poată fi şoferi. Iată principalele argumente aduse:

1. argumentul ei forte este cel cu biciclistul care a intrat într-un Matiz roşu, presupus din cauză că era discromat

   • asta ar însemna că biciclistul discromat nu a văzut Matizul din cauză că era roşu !!! Argumentul este de neînţeles în lumina explicaţiilor privind mecanismul percepţiei culorii (vezi şi explicaţiile de la punctul 4)
     

2. maşina ei roşie a fost lovită de un discromat, pare-mi-se la un semafor

   • trebuie să vedem dacă discromaţii lovesc procentual mai multe maşini roşii sau verzi sau de altă culoare decât cei cu vedere normală

3. ştie foarte multe cazuri grave de accidente din cariera ei de medic în care au fost implicaţi discromaţi, şi poate să demonstreze foarte uşor asta

   • aceeaşi observaţie ca la punctul 2; plus, avem nevoie de indicii care duc cauza accidentului la problema culorilor, şi nu oboseală, viteză, neatenţie, etc.

4. susţine că discromaţii nu văd (la fel de bine ca persoanele normale) obiectele a căror culoare nu a discern corect, şi dă ca exemplu faptul că aceştia nu văd cireşele sau vişinele în pom decât de aproape

   • exemplul dat este valid, şi pot să atest acest lucru eu însumi. Soţia mea vede fructele astea de la distanţă mai mare ca mine. Nici frăguţe nu găseam aşa multe când eram mic. Dar aici se impun două explicaţii:

     • dacă aţi citit cu atenţie şi aţi înţeles explicaţiilor privind mecanismul percepţiei culorii, o să fie foarte clar că discromatul vede exact aceeaşi lume ca o persoană cu vedere normală, doar că lumea este colorată puţin diferit. Atâta tot. Imaginaţi-vă o minge protocalie pe care o persoană discromată X o vede galbenă (nu că aşa ar fi, e doar pentru exemplificare), şi o persoană normală Y care o vede (evident) portocalie. Apoi, cineva vopseşte mingea exact în galbenul pe care-l vedea discromatul X. În acest moment, persoana cu vedere normală Y va percepe culoarea mingii exact cum a perceput-o discromatul X. Amandoi văd acelaşi obiect (unul înainte şi unul după vopsire) cu aceeaşi claritate. Nu se poate spune că discromatul vede mai slab, ci doar că vede puţin altfel. Problema cu cireşele se explică prin faptul că la discromaţi percepţia celulelor con sensibile la lungimile de undă medii (verde gălbui) este deplasată (cel mai adesea) puţin spre roşu, deci distincţia între culoarea cireşelor şi a funzelor nu e aşa mare ca la persoanele cu vedere normală.

     • maşinile de pe şosea nu sunt bobiţe roşii într-o mare de verde, şi nici proporţia nu este realistă. La mine, roşul e culoarea care o discern cel mai repede şi mai uşor la maşini sau alte obiecte care nu sunt foarte mici.

5. chiar dacă în statele Uniunii Europene se poate să fii discromat şi şofer, noi nu trebuie să luăm ce e rau de la ei, ci ce e bun

   • în principiu sunt de acord, si observaţia este pertinentă. Totuşi, nu se aplică deloc în acest caz, şi motivele sunt evidente.

6. ordinul 350 nu ajută, deoarece omiterea discromatopsiei de pe lista afecţiunilor a fost o greşeală, o eroare, şi de fapt trebuiau să fie acolo.

   • oricum, în acest ordin se cere testarea vederii în lumină crepusculară şi e clar că discromaţii pică la testul ăsta (care oricum nu se face în practică, ci se testeaza tot cu Ishihara)

Distinsa doamnă Pop a ajuns în funcţia curentă în urma multor ani de studiu şi practică de specialitate, şi datorită unui înalt profesionalism şi competenţă de care nu ne îndoim nici o clipă. Dar în privinţa anomaliei minore a discromaţior, îndrăznim să punem la îndoială argumentele pe care ea le aduce în motivarea deciziei de a-i priva pe aceştia de posibilitatea de a fi şoferi amatori.

Vezi şi:

• Scrisoare către Comisia de Oftalmologie