Sunt discromat şi vreau şofer

Pagina de Wikipedia a culorii maro prezintă în dreapta o iluzie optică foarte interesantă:

Cele două discuri de culoare maro respectiv portocaliu sunt în mod obiectiv identice. Ba mai mult, şi griul din pătratele care le înconjoară este tot identic. Dar percepţia noastră asupra culorilor respective depinde complet de albul faţă de care le comparăm, sau cât de aproape de alb sunt culorile din jur.

Oricât de atentă ar fi privirea noastră, nu se poate să fim de acord că cele două discuri au aceeaşi culoare, sau că griul din jurul lor e identic. Dar să vedem ce se întâmplă dacă legăm cele două discuri:

Dacă scepticismul încă persistă, să vedem ce se întâmplă dacă legăm cele două arii gri din jurul discurilor:

Imaginea această este foarte potrivită pentru a înţelege mai bine atât motivele pentru care discromaţii nu recunosc cifrele înscrise pe planşele Ishihara, dar şi cât de inadecvate sunt aceste teste pentru a judeca aptitudine discromaţilor de a se descurca în trafic.

Un alt exemplu și mai facinant este cubul luminos cu contrast al luminozității creat de Dale Purves de la CentruL pentru Neuroștiință Cognitivă de la Universitatea Duke din SUA.

Imaginea este protejată de dreptul de autor. Copyright Dale Purves.

Ce culoare credeți că au cele două pătrate din centrul fețelor de sus și din față? Maro și portocaliu? Desigur, aşa vedem toţi (cu sau fără deficienţe de percepţie). Problema este că, la fel ca şi cu imaginea precendentă, este vorba de aceeaşi culoare! O nuanţă de maro (eng: tan).

Explicaţia este că “iluminarea poate face ca o ţintă ce arată tan într-un context neutru să apară fie portocaliu fie maro”.

Prima lecţie importantă este că toţi oamenii interpretează culorile în funcţie de contextul imediat al acesteia. La prima imagine, griul de lângă discul din partea de sus apare mai închis pentru ca este mai mult alb în jurul lui. Interpretarea “greşită” a griului duce la interpretarea greşită a maroului (pe monitor poate apărea ca portocaliu închis).

Testele Ishihara au fost concepute tocmai pentru a depista acei indivizi care interpretează diferit de majoritate anumite culori în anumite contexte foarte specifice. Astfel, contrastul între bulinele ce formează cifra şi restul bulinelor nu este perceput la fel de puternic ca şi la cei cu vedere normală. În viaţa de zi cu zi însă întâlnim o multitudine uriaşă de combinaţii de culori şi contexte, astfel încât este chiar posibil ca anumite culori sa apară mai distinct pentru discromaţi decât pentru ceilalţi.