Sunt discromat şi vreau şofer

interlocutor: chiar crezi că merită maşina atâta efort ? eu: nu maşina, ci libertatea

Marturii (V)

cu un comentariu

Magda: Sotul meu are aceeasi problema, sufera de deuteranopie. Acest lucru nu l-a impiedicat sa aiba permis de conducere din ‘94, sa urmeze Academia de Arte si sa fie un “om normal”. In prezent e profesor de grafica si design ( inclusiv desen-pictura ) la o scoala de profil, fiind foarte apreciat. Vedeti, e o ironie a sortii… A fost constient de handicapul sau de mic ( deficienta mostenita pe linie paterna ) dar nu a renuntat niciodata la visul sau!
Mult succes voua tuturor si nu renuntati la visul vostru!

Written by Vasile Tomoiagă

16 iunie 2008 la 10:53 am

Postat in marturii

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. Ma bucur sa aud si astfel de lucruri. Este foarte bine sa treci peste obstacole si sa-ti urmezi visul. Felicitari pentru succesul sotului tau! Din pacate, pe plaiurile mioritice legea frange vise si te obliga sa te adaptezi, ori sa o incalci “modelandu-ti” visul (caci dupa ce afli ca esti discromat nu mai poti sa-l urmezi 100%),ori sa o accepti si sa te resemnezi cu ce-ti da viata. Ar mai fi o cale, asa cum face Vasile, sa lupti sa indrepti legea pe o cale normala. Ar fi un vis frumos daca ar reusi.
    S-auzim de bine!

    Tomy

    2 iulie 2008 at 7:44 pm


Lasă un Răspuns