Anomaloscopul este instrumentul care măsoară severitatea şi tipul deficienţei de percepţie a culorilor. Acesta a fost inventat în 1907. Adica pe vremea când la noi era răscoala tărănească.

În România testarea percepţiei culorii se face folosind planşele Ishihara (care au fost inventate în 1917, deci mai târziu decât anomaloscopul). Problema este că acest test (Ishihara) este cantitativ nu calitativ, adică depistează orice defect, de la nesemnificativ la sever(*). Totuşi, cine pică testul “cu mozaicul” este taxat INAPT ŞOFER şi multe altele.

Pe mine m-a ştampilat INAPT domnul doctor Marius Cristian Nistor de la Policlinica CFR Cluj, după testarea cu planşele şi cu un aparat antic ce emite lumină în diferite culori. Mi s-a spus că am făcut confuzie între roşu şi portocaliu şi între verde-led şi alb.

Statele care îşi respectă cetăţenii ceva mai mult şi care nu au incompetenţi** în fruntea comisiilor consultative ale parlamentului testează severitatea anomaliei de percepţie a culorilor (folosind probabil anomaloscopul), şi într-adevăr nu permit oricui să fie şofer, atenţie, profesionist (străinii spun comercial). De exemplu, celor care sunt protanopi (din câte îmi amintesc aşa face Australia). În România însă de abia se ştie acest cuvânt (vezi numărul de rezultate).

Recapitulând, deşi există instrument care testează severitatea şi tipul deficienţei de percepţie, România foloseşte planşele Ishihara pentru că sunt ieftine, accesibile, uşor de folosit şi pentru că nu îşi respectă cetăţenii. Şi pentru că medicii oftalmologi sunt ignoranţi (nu toţi). Ignoranţi cu privire la legile altor ţări şi ignoranţi cu privire la ce şi cum văd discromaţii.

Note:
* – Notă: în testul cu 24 de planşe, cele de la 16 la 23 sunt gândite ca să clasifice între diferite tipuri şi severităţi. O exprimare mai corectă ar fi că testarea este cantitativă, adică pe medici nu îi interesează cât de puternică este deficienţa, deşi o analiză atentă a rezultatelor la testul făcut complet ar arăta cu aproximaţie gradul şi tipul deficienţei.
** – precizăm că calificativul incompetent se atribuie doamnei Monica Pop doar pentru modul în care tratează problema discromaţilor

Shinobu Ishihara a fost oftalmolog şi profesor al Universităţii din Tokio. El a inventat testele care-i poartă numele pentru verificarea recruţilor în armată, cu ajutorul medicului său asistent care era discromat, şi le-a publicat în 1917. De atunci acesta au devenit principalele teste pentru depistarea anomaliilor de percepţie a culorii.

Imaginile de mai jos sunt împărţite în 4 grupe:

• 2 – 7 cei cu anomalii dau răspunsuri diferite de cei cu vedere normală
• 9 – 13 doar cei cu vedere normală ar trebui să recunoască corect înscrisul
• 14 – 15 doar cei cu anomalie de percepţie ar trebui să vadă înscrisul
• 16 – 23 au fost proiectate pentru a diferenţia între anomaliile de tip protan şi deutan şi între cele medii şi severe

Testul electronic de mai jos este orientativ, deoarece toate monitoarele au diferite corecţii şi ajustări de culoare. Testul original cu planşe de hârtie/carton se face într-o cameră luminată adecvat de soare, fară raze directe sau lumină artificială.

Mai jos, numim deficienţe/anomalii pe roşu verde deuteranomaliile si protanomaliile atât moderate cât şi severe, iar când spunem daltonism ne referim la deuteranopie şi protanopie. Ne vom referi la toate cele 4 cu anomalii/deficienţe de percepţie a culorilor.

	Planşa 1 Şi cei cu vedere normală şi cei cu deficieţe ar trebui să vadă numărul 12.
	Planşa 2 Cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul 8. Cei cu anomalie roşu-verde ar trebui să vadă 3. Daltoniştii n-ar trebui să poată vedea nici un număr.
	Planşa 3 Cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul 29. Cei cu anomalie roşu-verde ar trebui să vadă 70. Daltoniştii n-ar trebui să poată vedea nici un număr.
	Planşa 4 Cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul 5. Cei cu anomalie roşu-verde ar trebui să vadă 2. Daltoniştii n-ar trebui să poată vedea nici un număr.
	Planşa 5 Cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul 3. Cei cu anomalie roşu-verde ar trebui să vadă 5. Daltoniştii n-ar trebui să poată vedea nici un număr.
	Planşa 6 Cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul 15. Cei cu anomalie roşu-verde ar trebui să vadă 17. Daltoniştii n-ar trebui să poată vedea nici un număr.
	Planşa 7 Cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul 74. Cei cu anomalie roşu-verde ar trebui să vadă 21. Daltoniştii n-ar trebui să poată vedea nici un număr.
	Planşa 8 Cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul 6. Majoritatea celor cu deficienţe de percepţie a culorilor nu pot citi numărul sau îl vor citi incorect.
	Planşa 9 Cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul 45. Majoritatea celor cu deficienţe de percepţie a culorilor nu pot citi numărul sau îl vor citi incorect.
	Planşa 10 Cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul 5. Majoritatea celor cu deficienţe de percepţie a culorilor nu pot citi numărul sau îl vor citi incorect.
	Planşa 11 Cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul 7. Majoritatea celor cu deficienţe de percepţie a culorilor nu pot citi numărul sau îl vor citi incorect.
	Planşa 12 Cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul 16. Majoritatea celor cu deficienţe de percepţie a culorilor nu pot citi numărul sau îl vor citi incorect.
	Planşa 13 Cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul 73. Majoritatea celor cu deficienţe de percepţie a culorilor nu pot citi numărul sau îl vor citi incorect.
	Planşa 14 Cei cu vedere normală şi daltoniştii n-ar trebui să poată vedea nici un număr. Cei cu deficienţă pe roşu-verde ar trebui să vadă numărul 5.
	Planşa 15 Cei cu vedere normală şi daltoniştii n-ar trebui să poată vedea nici un număr. Cei cu deficienţă pe roşu-verde ar trebui să vadă numărul 45.
	Planşa 16 Cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul 26. Cei cu protanopie şi protanomalie puternică vor vedea 6, iar cei cu protanomalie moderată vor vedea ambele, dar 6 este clar decât 2. Cei cu deuteranopie şi deuteranomalie puternică vor vedea 2, iar cei cu protanomalie moderată vor vedea ambele, dar 2 este clar decât 6.
	Planşa 17 Cei cu vedere normală ar trebui să vadă numărul 42. Cei cu protanopie şi protanomalie puternică vor vedea 2, iar cei cu protanomalie moderată vor vedea ambele, dar 2 este clar decât 4. Cei cu deuteranopie şi deuteranomalie puternică vor vedea 4, iar cei cu deuteranomalie moderată vor vedea ambele, dar 4 este clar decât 2.
	Planşa 18 Cei cu vedere normală vor putea trasa linia pururie şi cea roşie între cei doi X. Cei cu protanopie şi protanomalie puternică o vor trasa doar pe cea purpurie, iar cei cu protanomalie moderată le vor trasa pe ambele dar cea purpurie e mai uşor de urmat. Cei cu deuteranopie şi deuteranomalie puternică o vor trasa doar pe cea roşie, iar cei cu deuteranomalie moderată le vor trasa pe ambele dar cea roşie e mai uşor de urmat.
	Planşa 19 Majoritatea celor cu deficienţă de vedere pe roşu-verde pot trasa linia şerpuitoare între cei doi X. Majoritatea celor cu vedere normală şi daltoniştii sunt incapabili a urmări linia.
	Planşa 20 Cei cu vedere normală vor trasa linia albastru-verde între cei doi X. Majoritatea celor cu deficienţe de percepţie a culorilor nu vor putea urmări linia sau vor urmări una diferită de cea normală.
	Planşa 21 Cei cu vedere normală vor trasa linia portocalie între cei doi X. Majoritatea celor cu deficienţe de percepţie a culorilor nu vor putea urmări linia sau vor urmări una diferită de cea normală.
	Planşa 22 Cei cu vedere normală vor trasa linia unind albastrul-verde şi galbenul-verde. Cei cu deficienţe pe roşu verde vor trasa linia unind albastrul-verde cu pururiu. Daltoniştii nu pot trasa nici o linie.
	Planşa 23 Cei cu vedere normală vor trasa linia unind purpuriul şi portocaliul între cei doi X. Cei cu deficienţe pe roşu verde vor trasa linia unind pururiu cu albastrul-verde. Daltoniştii nu pot trasa nici o linie.
	Planşa 24 Şi cei cu deficienţe si cei cu vedere normală pot trasa linia şerpuitoare între cei doi X.

Există un test mai nou de depistare a acestor anomalii făcut de Jean Jouannic cu imagini precum cea de mai jos (stânga). “În spatele” grilei cu dungi albe persoanele cu vedere normală vor vedea o literă, iar discromaţii cel mai probabil nu vor distinge nimic.

În imaginea din dreapta se pot distinge mai bine cele două culori buclucaşe (fiind pe o arie mai mare şi fără grila albă): în jumătatea din stânga e cea a fondului: RGB(188, 109, 10), iar în cea din dreapta e culoarea literei pe care discromaţii nu o disting: RGB(152, 135, 20).

Referinţe:

• Luis J. Vidaurri Leal, M.D. & Dra. Kathi Wegiel de Vidaurri, O.D. – Color Blindness Tests
• Daniel Flueck – Color Blindness Test by Dr Shinobu Ishihara

Vezi şi:

• Planşele Ishihara, setul de 38
• mecanismul percepţiei culorilor şi tipuri de deficienţe
• genetica discromatopsiei

romania_eu_list este un grup pe yahoo cu peste 6500 membrii în iunie 2007. După postarea imaginilor am scris şi o explicaţie în cuvinte. Iat-o:

Eu am fost in toate tarile din Europa si nu am auzit niciunde spunandu-se, daca nu merge ceva, “Ce sa faci, asa e Franta” sau “Asa e Spania”. Numai in Romania oamenii zic: “Asa e Romania”.
–
May Schmets

Stimatii mei,

Ati putut citi in 15 mai pe grup un mesaj ciudat cu putin text si multe poze despre ceva ce probabil nu ati mai auzit pana acum, anume, discromatopsia, o anomalie genetica ce are legatura cu perceptia culorilor. Pe scurt o persoana discromata vede verdele (si orice culoare in compozitia careia intra verdele) putin diferit fata de normal, din cauza receptorilor pe verde de pe retina care transmit spre creier semnalul corespunzator lungimii de unda la care sunt sensibili (verde) putin deplasat spre rosu. Exista si discromatopsie pe rosu, mai rara decat cea pe verde, si mai este daltonismul, si mai rar, unde receptorii de rosu/verde au perceptia suprapusa (persoana nu face deosebire intre verde si rosu).

Conform reglementarilor in vigoare din Romania, sau cel putin asa cum le inteleg medicii oftalmologi si cei care testeaza pentru scoala de sofer, discromatii sunt inapti a fi soferi, nici macar amator. In practica insa, exista medici care la discromatopsii mai usoare isi dau acordul, sau discromati care rezolva romaneste acest inconvenient. Este deajuns sa cititi cateva forumuri unde s-a discutat despre asta sa vedeti cati discromati cu carnet si fara probleme in circulatie exista, spagari sau nu.

Eu am aflat pe pielea mea acest lucru in toamna anului trecut, cand am dorit sa fac scoala de sofer, si am fost stampilat INAPT SOFER in urma testarii cu plansele Ishihara si cu un aparat ce simuleaza lumina crepusculara. La scurt timp am inceput sa ma informez in amanunt despre aceasta anomalie de vedere, si impreuna cu un discromat roman (sofer) din SUA am lucrat la un memoriu pe care l-am trimis in Februarie 2007 la cate un spital sau policlinica din fiecare resedinta de judet, la Societate Romana de Oftalmologie , la Ministerul Sanatatii, si la 4 Universitati de medicina si farmacie (Bucuresti, Cluj Napoca, Iasi, Timisoara). La exact o saptamana am trimis memoriul prin email la principalele televiziuni, ziare si radiouri. Reactiile au fost aproape inexistente. Un singur medic m-a sunat sa-mi spuna ca e complet de acord cu cauza mea. Iar Ministerul Sanatatii mi-a raspuns (in 13 martie) destul de prompt anuntandu-ma ca solicitarea mea a fost trimisa mai departe la Comisia de Oftalmologie spre examinare si o sa mi se raspunda in timp legal. Nu stiu care este termenul legal, dar au trecut trei luni fara vreun alt raspuns. Intre timp am mai trimis email si la Centrul de Asistenta pentru Organizatii Neguvernamentale (CENTRAS), si la Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania. Nu stiu daca e nevoie sa adaug ca raspunsurile au fost inexistente. Asta m-a facut sa ma intreb, pentru a cata oara, de ce exista astfel de organizatii si centre daca ignora sesizarile cetateanului ale carui drepturi se lauda ca le apara si le promoveaza, cu atat mai mult cu cat discromatopsia afecteaza intre 8 si 10 procente din populatia masculina alba caucaziana (si 0.4 din cea feminina), adica vreo 800.000 de romani, din care ~500.000 adulti. Un numar deloc neglijabil.

In desfasurarea acestui demers am ajuns cu jalba mea si pe acest grup. Motivul principal a fost numarul mare de membrii, am inteles ca peste 6500. Motivul secundar ar fi banuiala ca printre membrii sunt persoane care ar putea deveni interesate de aceasta problema, si care ar putea ajuta, fie prin implicare directa, fie prin cateva sfaturi venite din experienta anterioara. Astfel, daca aveti in minte vreo modalitate concreta de a continua acest demers astfel incat sa se ajunga la rezultate mai bune, astept cu interes raspunsurile dumneavoastra. De altfel, sunt sigur ca printre cititori exista si persoane interesate direct, adica discromati. La 6500 de membrii estimez 300 de discromati membrii ai romania_eu_list.

Ar fi interesat sa fie testati parlamentarii cu carnet de sofer care au votat legile discrimatorii. Banui ca 8% s-ar dovedi inapti sofer. Probabil ca nici ei nu stiau ce voteaza, sau nu erau interesati. La fel cum nici pe romanul de rand nu il impiedica aceste reglemetari sa-si ia carnetul. De asta spuneam in mesajul anterior ca aceste legi incurajeaza si perpetueaza coruptia mica / spaga. Pe de o parte legea exista, pe de alta parte, sunt si discromati soferi, pe care ii doare in cot de restrictionarile lor absurde, inexistente in restul Uniunii Europene, dupa cunostintele mele. Adica, co-europenii nostrii discromati pot intra in Romania chiar si pe crepuscul, dar romanii discromati sunt inapti sofer in tara lor. Asta in vreme ce in America, majoritatea statelor testeaza simtul cromatic cel mult cu un semafor. Dar, asa cum spunea olandezul Schmets, din moto-ul de inceput, asa e in Romania.

Sunteti discromati daca in cele doua imagini de jos nu distingeti cifrele inscrise:

Asta inseamna ca perceptia receptorilor de verde (sau mai rar, rosu) de pe retina este deplasata spre verde, asa cum se vede in imaginea de mai jos:

1. Perceptie normala

2. Verdele deplasat spre rosu

Din cei peste 6500 de români (printre care ar trebui să fie 300 de discromaţi) ghiciţi câţi au răspuns ceva ? Răspuns corect: 0 (zero)