Sunt discromat şi vreau şofer

(english summary at the end)

Prima dată am dorit să fac şcoala de şofer acum trei ani, undeva în septembrie 2006. După aproape trei ani am încercat din nou, folosind altă tactică.

Prima dată, în 2006, am sunat dinainte şi i-am spus doamnei de la cabinet că sunt discromat, am mers la cabinet, m-a testat, şi pentru certitudine am fost trimis la Policlinca CFR. Acolo domnul Marius Cristian Nistor m-a declarat inapt şofer, cu un bizar verdict “discromatopsie totală” (orice ar însemna pentru el asta, practic eu am deutanomalie medie, nu sunt daltonist).

De data aceasta am mers pregătit cu un set de înterbări războinice pe care să le scot în caz de nevoie. Mi-am spus însă că mă voi prezenta natural, fără să spun dinainte nimic, să las testarea să meargă ca la orice altă persoană. Examinarea medicală a început desigur cu planşele, o carte veche diferită de ce am pus eu pe acest blog. Sunt şi cifre, şi litere, uneori câte două pe o pagină. Cu greu, mai singur, mai ajutat, am distins o bună parte din ele.

În timpul acesta am pus trei întrebări pertinente durerilor noastre, cu testarea eliminatorie.

Prima dată am întrebat dacă e obligatorie testarea cu planşele Ishihara pentru a fi apt pentru condus. Răspuns a venit, cu mare certitudine, da, sigur că este necesar.

Apoi, printre alte vorbe, am dorit să ştiu unde scrie că testarea este necesară, ba chiar eliminatorie. Mi s-a spus că undeva trebuie să scrie.

A treia întrebare a fost nedumerirea mea privind faptul că unii medici dau apt la discromaţi iar alţii nu. Mi s-a spus că probabil legea e deajuns de flexibilă încât să permită ambele interpretări.

Sumarizând:

• testarea cu planşele Ishihara e obligatorie
• undeva trebuie să se specifice acest lucru
• legea e flexibilă încât unii pot da apt iar alţii nu

Fără să mai insist, bucuros oarecum că am scăpat cu atât, am trecut şi prin următoarele faze ale examinării medicale şi am ieşit pe uşă cu un apt pe fişa medicală. Totul în aproximativ 15 minute. Vă puteţi imagina ce descumpănit/mirat/perplex am rămas, având în vedere că pentru dreptul de a conduce (nu doar eu, ci orice discromat) am ajuns şi la Comisia de Petiţii a Parlamentului European de la Bruxelles.

Parafrazând un verset din Scriptură, putem spune că în România verdictul de apt nu atârnă nici de ordine, nici de legi, ci de medicii care le interpretează.

Aşadar, discromatul este apt pentru permis amator, A şi B.

Pentru demersul meu însă acest amănunt nu este unul esenţial, pentru că totuşi cei mai mulţi medici nu sunt la fel de flexibili ca cei la care am ajuns eu. Mai mult, e nevoie de introducerea testării copiilor cu planşele Ishihara în primele clase, pentru a se putea orienta în carieră, e nevoie de îmbunătăţirea semnalizării rutiere etc.

Aşa că blogul şi omul discromat nu se opresc aici.

Să ne vedem (cu) bine!

In september I went to be tested again medically for gettind my driver’s licence. This time I said nothing of my colorblindness, and I did not mention my petition, nothing from what I did in this three years since I got the “unfit for driving”. This time the doctor was helpful and said that they give a pass for amateur driving licences. As I suspected long ago, and others before me, there is nothing clear in the Romanian law that require a doctor to test eliminatory with the Ishihara plates. So it is not that much a matter of changing the law but of clarifying it. A health department clarification would do it, I think. I’ll strive for this, I think, in the near future.

Magda: Sotul meu are aceeasi problema, sufera de deuteranopie. Acest lucru nu l-a impiedicat sa aiba permis de conducere din ‘94, sa urmeze Academia de Arte si sa fie un “om normal”. In prezent e profesor de grafica si design ( inclusiv desen-pictura ) la o scoala de profil, fiind foarte apreciat. Vedeti, e o ironie a sortii… A fost constient de handicapul sau de mic ( deficienta mostenita pe linie paterna ) dar nu a renuntat niciodata la visul sau!
Mult succes voua tuturor si nu renuntati la visul vostru!

http://discromat.wordpress.com/2007/12/21/marturii-ii/#comment-2566

Asta-i situatia, Silviule!Si eu am facut armata pe vremea “odiosului dictator si a sinistrei sale sotii” si am fost un soldat numai cu FB la trageri(de zi si de noapte), chiar daca nu vedeam bine testele Ishihara. Atunci era strictete mare cu tuburile de cartuse dupa trageri si nu pleca nimeni din poligon pana nu se gaseau toate. Chiar daca trebuia sa caut tuburi verzi in iarba verde, noaptea, eu le-am gasit intotdeauna. Am mai avut un coleg, tot un discromat, cu care am ajuns la concluzia ca suntem destul de normali din moment ce nu ne-au trimis pe santierele patriei la arme “cu recul in palma”. Asta nu inseamna ca neg existenta problemei discromatopsiei. Ea exista si poti avea unele neplaceri, dar la conducerea unui autoturism cred ca se poate avea acces fara probleme. Cea ce ma deranjaza cel mai mult este atitudinea oamenilor cu vedere normala, inclusiv a medicilor oftalmologi(majoritatea femei, deci cu risc scazut de discromatopsie), care nu inteleg capacitatea de adaptare a oamenilor la mediu.

Primit pe mail în 19 Decembrie 2007:

Mi se pare intradevar o nedreptate ceea ce se intampla cu acest defect minor. Cand am fost prima oara la un examen oftamologic ptr angajare mi s`a pus acele placi ishihara si cred ca chiar am putut deosebi acele numere sau poate doctorita a fost asa de neinteresata ca nici nu mi`a spus daca sunt corecte sau nu cifrele care le spun. Urmatoarele luni am facut fisa medicala ptr carnetul de sofer, iar la testul cu acele placi am fost respins… prin faptul ca venisem acolo printr`o cunostiinta mi`a mai dat o sansa, m`a trimis la orice cabinet oftamologic din orash si daca ei sunt de acord sa`mi dea stampila si semnatura imi incheie fisa medicala ca APT. Am impresia ca foarte multi doctori chiar nu stiu ce inseamna aceast defect. Cadru medical chiar ma intrebat ce culoare are bluza ei, sunt oameni care n`au ce cauta in sistemul medical. Am gasit un cabinet, i`am explicat problema unei doctorite foarte de treaba, cu lacrimi in ochi , ptr ca`mi doream foarte mult sa obtin carnetul si mi`a pus acel test in fata, mi`a explicat ca`s cifre si litere, mi`a zis sa nu ma grabesc si intr`un final am reushit sa disting cateva foi, mi`au spus ca sunt ushor discromat si asta nu era motiv sa ma respinga. Cand am fost inapoi la spital mi`au pus si un semafor in fatza, si le`am dovedit ca pot sa vad culorile semaforului. Chiar habar n`aveau ce reprezinta aceast defect si pana la urma m`au declarat apt si in prezent am carnet de sofer de 2 ani de zile si in acesti 2 ani de zile n`am avut macar un accident minor, n`am zgariat o masina, nimic. Pot sa spun ca in sfarsit am gasit ceva in viata mea la care ma pricep, la care sunt bun.
De mic mi`ar fi placut sa ma inscriu la o scoala militara, cuvintele onoare, patrie insemnau ceva ptr mine. Inainte de examenul de capacitate au venit din partea liceului militar sa ne recruteze, eu fiind un elev nu prea silitor am zis ca n`am sa reushesc, n`am sa trec nici de capacitate si am renuntat. Am luat capacitatea, am ajuns la liceu am luat chiar si bacul. Ma gandeam ca poate dupa bac plec in armata o sa fiu recrutat la o scoala de ofiteri si o sa raman angajat insa parintii m`au sfatuit sa continuui scoala sa fac facultatea, m`am luat dupa ei si m`am inscris la facultate.
Acum o saptamana m`am hotarat sa renunt la locul de munk, chiar sa inghet anul la facultate sa ma inscriu in armata. Mi`am luat niste zile libere, m`am inscris si apoi m`am dus sa fac fisa medicala. Am fost direct la oftamologie unde stiam ca daca imi pun testul ala o sa fiu respins… si asa s`a intamplat, am fost respins imediat. Chiar era un vis ptr mine sa reushesc sa ajung in armata, sa devin bun in ceea ce fac, sa avansez , sa plec de acasa, sa`mi fac un viitor cu mana mea, sa scap de patroni si de salariile lor de mizerie si bataia lor de joc, sa am un servici stabil, bine platit si respectabil. In clipa de fatza n`am NIMIC ptr ca doctorii din romania s`au gandit ei ca discromatia e o boala grava! Ma simt ca un invalid! Dar… cand e vorba de Romania… orice e posibil !

Gasiţi mai jos declaraţii ale discromaţilor şoferi (sau uneori ale prietenilor lor) despre felul în care deficienţa de percepţie a culorilor îi afectează în trafic. Toate sunt luate de pe forumuri publice, sau (mai rar) din emailuri primite personal.

Daniel C., (email privat, 1 Octombrie 2007)

Mi-am luat carnetul la 17 ani jumate … si inainte de examen am fost sa-mi completez fisa medicala la policlinica. Am dat cu geana pe tabela cu cifre din ce in ce mai mici dupa care tanti doctor ma pune sa ma uit in catalogul ei cartonat cu bulinute marunte. Afara de plansa aia care o vede toata lumea si pe care o ai si tu prima la sectiunea din site dedicata, n-am vazut nimic …

Am condus peste 200.000 de km in ultimii 6 ani. Adica aprox. 3000 de km pe luna indiferent de sezon. Niciodata nu am resimtit efectele asa-zisei afectiuni pe care as avea-o. Am condus ziua si noaptea, in crepuscul si in zori de zi, pe canicula si prin viscol de nu vedeai la jumatate de metru. Am avut numai doua accidente minore cu zgariat de usi. Niciodata nu s-a pus problema sa nu vad culoarea semaforului, sau stopurile daciilor vechi de 30 de ani. Iar singura problema pe care o am cu matiz-urile din trafic este ca au din fabricatie faza scurta nepermis de intensa pe timpul noptii.

Cu riscul de a ma repeta iti spun sa nu renunti, deoarece marea schimbare de care are nevoie poporul nostru vine din schimbari mai mici initiate de oameni demni si hotarati care sa-si investeasca o parte din energia lor pentru binele tuturor. Iar rasplata desi nu se poate evidentia contabil este una mult mai pe placul spiritului …

maryus_83:

Si eu sunt discromat. La examenul pentru permis, la prima incercare, asistenta medicului m-a trimis acasa pentru ca ma pierdusem de tot, transpirasem tot, stiam ca situatia asta e incompatibila cu dreptul de a conduce un autovehicul, iar eu nu vedeam aproape nimic pe foile alea. Toata ziua m-am simtit ca dracu pentru ca stiam ca era posibil sa nu pot sa obtin permisul.

A doua zi… asistenta a fost draguta, mi-a mai dat odata fisele alea si mai mult cu ajutorul ei am distins si eu cam 40% din ele si m-a trecut. Nici nu pot sa va zic ce piatra mi se ridicase de pe inima.

Am uitat sa mentionez mai sus. Nu am avut si nu am absolut nicio problema de vedere, nici ziua si nici noaptea. Si am condus destul pana acum, nefiind nici pe departe sofer de dumnica.

Adrian P.:

memoriul de pe www.tomoiaga.ro/discromat.html este foarte bine scris şi chiar face lumină. l-am citit abia acum, prea târziu se pare, dupa ce o clinica m-a declarat deja inapt pentru a (mai) conduce…

eu mi-am schimbat de fapt numai adresa – nu şi starea de sănătate. dar legea spune că trebuie să-mi reînoiesc totodată permisul.

ca să nu lungesc povestea, oftalmolugul mi-a scris “discromatopsie” pe fişă şi a încercuit cuvântul “inapt”. nu mi-a venit să cred. în 98, un alt medic îmi pusese acelaşi diagnostic, dar m-a considerat “apt”. posed deci permis de aproape 9 ani şi nu am fost implicat în nici un accident. acum totuşi sunt pe cale de a-l pierde

radian:

Sunt discromat … Am absolvit [...] unde se facea un control medical destul de sever la admitere, apoi la incorporare, daca eram declarat inapt de armata automat pierdeam si admiterea la facultate (inca una din aberatiile comuniste…). La examenul medical pentru scoala de soferi, am aplicat acelasi algoritm, si am peste 150k (150.000) km rulati fara niciun incident major.

r@zv@n:

Si eu sunt discromat, am de 10 ani permis de conducere si de vreo 2 ani fac taximetrie … stiam ca am probleme si nu aveam de gand sa intru in contradictoriu cu vreun medic oftalmolog. Nu am avut niciodata probleme cu toate ca anual conduc aproximativ 35-40.000 km

moshulik:

In viata reala am avut o singura data o problema din cauza asta. In Constanta cred – era lumina asa, mai pe inserate, era si un semafor mai decolorat (frecvent sticla de la semafoare se decoloreaza daca este foarte veche), ei bine din cauza luminii de crepuscul, de departe nu am vazut a cata lumina era pe semafor (prima de sus e rosu, a doua galbenul etc.), deci m-am orientat dupa culoare. Care saraca era portocaliu, iar eu am asociat-o (optimist) cu galbenul. Cum stiu ca in Constanta la semafor se sta cate 3-5 minute, am zis ca-i galben si am accelerat o leaca, sa prind galbenul. Evident, cand am ajuns mai aproape am realizat ca era prima culoare de sus, deci acel portocaliu era de fapt rosu. Am avut timp sa franez, dar am retinut evenimentul…

Ikarus:

Si eu sunt discromat, nu stiu in ce grad… insa unele planse ishihara le pot vedea.
Am deficienta pe verde, din cate am dedus eu din experienta cotidiana.
N-am reusit insa sa inteleg de ce poate fi discromatopsia o piedica in a conduce vehicule.
Am permis A de 5 ani si B de 7, am condus si masina si motor cateva zeci de mii de km si nu am resimtit dificultati din cauza discromatopsiei.

strumfuadi:

testul ishihara a fost SINGURA data in viata reala de cand m’am nascut si pana acum in care pot sa zic ca am remarcat o eventuala “problema”. habar nu aveam pana atunci, iar mai apoi nu am avut nici o problema la volan sau ghidon.

Bo_D:

si eu am problema asta, am B-ul de 8 ani, acum iau A-ul… si nu am absolut nici o problema cu semaforul….nici pe inserat..nici noaptea..de la distantza stiu exact ce e aprins. Singura problema o aveam cand erau lucrari la drunuri si erau muncitori cu placuta aia cu verde pe o parte si rosu pe cealalta si chiar nu imi dadeam seama ce culoare e..dar de cand le-au bagat cu verde si semnul de interzis pe partea cealalta nu e absolut nici o problema.

zaradi99:

bunicu, tata, eu, frate-meu sunt niste unii cu aceeasi problema.
toti sunt soferi fara nici un accident la activ, pe mine nu m-a afectat treaba asta in nici un fel si am mers la toate orele, pe toate luminile, in toate anotimpurile si pozitiile

Pocasac:

Mda.. o fi ceva, da’ eu personal nu am avut niciodata probleme in trafic din cauza asta asa ca…

bzn:

Si eu sunt discromat si in trafic nu am avut niciodata vreo problema

easybiker:

Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei este discromat. Are permisul de vreo 25 de ani.

Bboogie2bad:

am carnet de 5 ani si nici un stres in trafic legat de culori

f_zoltan:

Si eu am discromatopsie de un anume nivel, dar la primele doua examinari, la distanta de 1 an (examenul de A, apoi de B ) doctorita a considerat ca nu este grav, deci am trecut pe bune. De atunci am facut vreo 200 mii de kilometri, conduc de 14 ani masina, si motocicleta, si nu am simtit vreodata ca ar fi vreo problema

Infinity:

am um prieten care are Discromatopsie are carnet de multi ani acum s-a intors dintr-o excursie de vre-o luna prin Europa cu masina.
Nici un accident, nici o problema.
Noaptea are putin probleme….dar cine nu are?!?!

johnny bravo:

Mai, si eu sunt discromat, am avut si eu probleme la vizita mediacala si a fost nevoie sa fac mai multe teste ca sa se convinga ca totusi am vedere buna. Vad foarte bine la distanta, vad aproape, vad tot. vad culorile insa nu disting formele de pe cartonase. Rosul il vad rosu, verdele verde nu gri cum zicea cineva. Cu toatea astea nu am nici o problema cu sofatul. Stiu multi oameni care nu vad clar, care nu vad la distanta, care stau prost cu vederea periferica etc. si au permis. Eu zic ca astia sunt mult mai periculosi decat cei care nu vad bine culorile.

parazitutm:

e am discromatopsie partiala… cand am fost sa-mi fac analizele pentru permis am ajuns la 2 minute dupa ora inchiderii si au facuto “in doru lelii”… nu snage, nu mai nimica… au balmajit ei ceva in legatura cu faptul ca nu disting nuante, da nu am bagat de seama, aveam un mare APT pe certificat… acum am 3 ani aproape de cand am carnet si ianafara de 3 accidente relativ usoare (nu din vina mea!) nu am avut probleme (bine, ma mai cert din cand in cand cu prietenii pe culori, ei sun ca e violet deschis si io pot baga mana in foc ca este vorba de bleumarin)

dassaev:

Iti dau numai 2 ex:
1. Eu – conduc de cativa ani, vreo 30 k km/an, discromat, nici un accident
2. Un prieten – conduce de cativa ani, de vreo 4 ani e taximetrist (si lucreaza si noaptea fara nici o problema), discromat, nici un accident

proxxxy:

nici eu nu vad literele/cifrele pe testele alea. Din exemplul din primul post, nu am reusit sa identific nimic. Asta insa nu ma impiedica sa deosebesc culorile semaforului, masinilor etc. PS. Am aprox. 50.000km. in 2 ani fara nici un incident.

pre10der:

Sunt electronist de vreo 5 ani si conduc de vreo 6 , niciodata nu m-am electrocutat din cauza culorii unui fir sau sa fi avut vreun accident de masina.