În 21 Ianuarie 2008 am trimis o scrisoare celor 35 europarlamentari români în care sesizam problema discromaţilor şi ceream spijin pentru susţinerea drepturilor noastre în Parlamentul European.

Domnul Nicolae Vlad Popa, deputat în PE din partea PDL a promis să susţină acest demers, el făcând parte şi din comisia de petiţii a Parlamentului, adica cea care decide soarta petiţiei trimis de mine în 15 August 2007 către Parlamentul European. Până la urmă petiţia a fost admisă pentru analiză, dar de atunci nu am mai auzit nimic.

Între timp, ca urmare a scrisorii mele către eurodeputaţii români, domnul Titus Corlăţean, deputat din partea PSD în PE a adresat o întrebare scrisă Comisiei Europene sesizând posibila descriminare pe bază genetică a discromaţilor.

După 60 de zile a venit răspunsul Comisiei care spune că “reglementările UE nu interzic celor care suferă de daltonism să fie şoferi” şi “discromatopsia nu este menţionată printre eventualele contraindicaţii la conducerea de autovehicule”. Domnul Corlăţean adaugă că “experţii oftalmologi care au participat la lucrările Comisiei şi ale Comitetului pentru permise de conducere nu au menţionat în raportul lor că daltonismul ar fi în mod necesar o afecţiune care să nu permită conducerea de autovehicule”. Totuşi, Antonio Tajani, vicepreşedintele Comisiei Europene completează:  “directiva menţionată stabileşte doar un set de reguli minime de aptitudine fizică pentru ca permisele de conducere eliberate de statele membre să poată fi reciproc recunoscute în cadrul UE, şi nu obligă statele membre să elimine din legislaţia şi practica naţională testarea cu planşe Ishihara”. El a mai spus că “îşi rezervă dreptul de a aborda situaţia din Romănia în cadrul lucrărilor ulterioduare ale Comitetului pentru permise de concere”.

Detalii se pot citi pe site-ul PSD, în Evenimentul Zilei şi pe euractiv.ro.

Ştirea de pe site-ul PSD este singura care precizează că acţiunea domnului Corlăţean a fost declaşată de scrisoare pe care editorul acestui site a trimis-o în 21 ianuarie 2008 spre Bruxelles.

Mulţumirile noastre se îndreaptă spre Comisia Europeană, Comisia de Petiţii a PE, domnii Vlad Nicolae Popa şi Titus Corlăţean, dar şi către Andi Cristea, asistentul domnului Corlăţean care m-a ţinut la curent telefonic şi prin email din momentul primirii scrisrii până la răspunsul primit de la Comisie.

Magda: Sotul meu are aceeasi problema, sufera de deuteranopie. Acest lucru nu l-a impiedicat sa aiba permis de conducere din ‘94, sa urmeze Academia de Arte si sa fie un “om normal”. In prezent e profesor de grafica si design ( inclusiv desen-pictura ) la o scoala de profil, fiind foarte apreciat. Vedeti, e o ironie a sortii… A fost constient de handicapul sau de mic ( deficienta mostenita pe linie paterna ) dar nu a renuntat niciodata la visul sau!
Mult succes voua tuturor si nu renuntati la visul vostru!

Dan: Se pare ca tenacitatea da roade. Va felicit din toata inima pentru curajul si initiativa dv. Sunt discromat si conduc masina personala din 1979. Am peste un milion de km facuti la volan si nu am zgariat macar o singura data masina mea sau a altcuiva. In toata cariera de conducator auto cred ca am primit doar trei amenzi (din care doua pentru depasiri usoare ale vitezei in orasul in care locuiesc iar una pentru o toba sparta. Deci motivele nu au nici olegatura cu discromatopsia. Chestia cu matizul rosu de care se leaga dna doctor Monica Pop este o prostie. Individul ala nu a vazut masina dintr-un cu totul alt motiv decat culoarea rosie a acestuia. In masura in care este necesar va voi acorda tot sprijinul meu. Va urez succes in continuare in demersurile intreprinse pentru modificarea unei legi anacronice si nedrepte. Garantez dnei doctor ca se poate conduce in siguranta cu aceasta deficienta de vedere atunci cand esti constient de ea. In lume sunt milioane de soferi care o fac
fara sa produca accidente.

În 22 Aprilie 2008, domnul europarlamentar Titus Corlăţean a depus o întrebare scrisă la Comisia Europeană legată de discriminarea românilor cu deficienţe cromatice genetice. Domnul Corlăţean a fost printre destinatarii scrisorii mele din 21 Ianuarie 2008, împreună cu ceilalţi 34 de români deputaţi în Parlamentul European. În urma analizei sesizărilor mele privind situaţia discromaţilor români, atât din scrisoare, cât şi din lecturarea acestui blog, a decis să sprijine această cauză, şi acesta este primul pas concret pe care l-a făcut.

Redau mai jos conţinutul întrebării scrise:

În Uniunea Europeană aproape 40 milioane de cetăţeni, adică aproximativ 8% din bărbaţi şi 0,4% din femei, au deficienţe cromatice genetice care se manifestă printr-o sensibilitate diferită de cea normală în ceea ce priveşte percepţia diferitelor nuanțe de culoare.

În România aproape 900.000 de cetăţeni suferă de deficienţe cromatice genetice. Generic ei sunt numiţi discromaţi. Deşi Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei nr. 350 din 12/04/2003 nu mai enumeră discromatopsiile pe lista afecţiunilor medicale incompatibile cu calitatea de conducător auto, datorită ignoranţei şi inerţiei prezente în sistemul medical, în cadrul examenului oftalmologic obligatoriu pentru obţinerea permisului de şofer amator, este menţinută testarea cu planşe Ishihara. Persoanele ce nu trec de testarea Ishihara (cele cu deficienţe cromatice genetice) sunt declarate inapte medical pentru dobândirea permisului de şofer amator. Această practică este prezentă în România chiar dacă nu există un temei legal, autorităţile române, în special Comisia de Oftalmologie din cadrul Ministerului Sănătăţii, refuzând din ignoranţă să ia măsuri pentru stoparea ei.

Testarea cu planşe Ishihara are un caracter discriminatoriu şi ne-european pentru că cetăţenii europeni cu deficienţe cromatice genetice pot obţine permisul de şofer amator în alte ţări ale UE precum Franţa, Olanda, Germania etc, dar nu şi în România. Practica menţionată este o încălcare de către România a Articolului 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE, fiind o discriminare pe motiv de caracteristică genetică.

Considerăm necesară intervenţia Comisiei Europene pentru ca autorităţile din sistemul medical român să înceteze această practică discriminatorie, fără nici un temei legal, faţă de persoanele cu deficienţe cromatice genetice, în ceea ce priveşte acordarea calificativului apt pentru obţinerea permisului de şofer amator.

Data: 22 aprilie 2008

Ştirea a fost preluată de:

• psd-europa.eu
• cronicaromana.ro
• promptmedia.ro
• senat.ro

http://discromat.wordpress.com/2007/12/21/marturii-ii/#comment-2566

Asta-i situatia, Silviule!Si eu am facut armata pe vremea “odiosului dictator si a sinistrei sale sotii” si am fost un soldat numai cu FB la trageri(de zi si de noapte), chiar daca nu vedeam bine testele Ishihara. Atunci era strictete mare cu tuburile de cartuse dupa trageri si nu pleca nimeni din poligon pana nu se gaseau toate. Chiar daca trebuia sa caut tuburi verzi in iarba verde, noaptea, eu le-am gasit intotdeauna. Am mai avut un coleg, tot un discromat, cu care am ajuns la concluzia ca suntem destul de normali din moment ce nu ne-au trimis pe santierele patriei la arme “cu recul in palma”. Asta nu inseamna ca neg existenta problemei discromatopsiei. Ea exista si poti avea unele neplaceri, dar la conducerea unui autoturism cred ca se poate avea acces fara probleme. Cea ce ma deranjaza cel mai mult este atitudinea oamenilor cu vedere normala, inclusiv a medicilor oftalmologi(majoritatea femei, deci cu risc scazut de discromatopsie), care nu inteleg capacitatea de adaptare a oamenilor la mediu.

Timbre şi printare anexe color pentru memoriul “Discromatopsia şi drepturile cetăţeanului în România” (feb. 2007): 100 ron.
Timbre scrisori pentru cei 35 europarlamentari (ian. 2008): 56 ron.
Perplexitatea de pe faţa doamnei medic primar Monica Pop când va primi telefon de la Comisia Europenă pentru investigarea problemei discromatopsiei: nepreţuit.

Astăzi 19 martie 2008 mi s-a dat fericirea să primesc o scrisoare de la Parlamentul European care se citeşte după cum urmează:

Hello,

My name is Vasile Tomoiaga and I am a citizen of Romania.
The reason I contact you is to report the situation of colorblind persons in my country. As you may easily find, about 8% of the male population of European descent has this genetically inherited minor disease that cannot aggravate nor heal during lifetime. In most of the countries that I know of (including USA) there is absolutely no problem to get a non-commercial driver license if you have this medical condition. But Romanian laws and medical practice disallows colorblind individuals to obtain a driver’s licence. I have tried repeatedly to contact the persons responsible of this situation to have them know of the absurdity of the situation (another European Union colorblind driver can travel in Romania with his car with absolutely no problem, and a Romanian can get the license in a EU country and have it valid in Romania, but this does not apply for Romanians in their country!) but the responses were almost nonexistent, my guess is because we are still tributary to the communist mindset where the citizen should shut up and not dare to question the established regime.
Finally I have addressed a petition to European Commission, but things are going slowly there too.
The media in Romania that I have contacted ignored the problem completely.
What lacks is a authoritative voice that should just ask the question publicly and generate a public debate and awareness of the situation. This would be a good beginning.
I would like to mention that Romanian colorblinds still get a driver’s license eventually bribing the doctors.
Here’s what American Academy of Ophthalmology states: “Some states test color vision, anticipating that it is important for identifying traffic signals accurately, but drivers with color deficiencies successfully use clues other than color. Studies show no association between color deficiency and reduced driving performance, and this component of visual sensory ability should not be included in vision tests to assess an individual’s ability to drive safely.” (link: http://www.aao.org/education/statements/loader.cfm?url=/commonspot/security/getfile.cfm&PageID=1208)

I decided to send you this email after reading parts of Country Reports on Human Rights Practices in Romania (http://www.state.gov/g/drl/rls/hrrpt/2007/100580.htm).

With the hope that you can do something about this discrimation affecting about half a million adults,
Vasile Tomoiaga
Officially ineligible to drive.

Oradea, în Lotus mall. Avem nevoie de cutii asemănătoare în cabinetele de medicina muncii.

Scrisoarea de mai jos a luat drumul Parlamentului European spre cei 35 eurodeputaţi români sâmbătă 21 Ianuarie 2008. Am primit deja un răspuns preliminar (singurul) de la domnul POPA Nicolae Vlad, membru în Comisia pentru petiţii a PE.

• prin lege, la 900.000 (500.000 adulţi) de discromaţi români nu li se permite să fie şoferi amatori?
• deşi nu se poate legal în ţară, discromaţii ar putea să-şi ia permisul (legal) în restul Uniunii Europene?
• în practică, discromaţii români tot în ţară fac şcoala de şofer, eventual deschizand ceva mai larg portmoneul?
• şoferilor europeni ce intră în ţară nu li se face test de perceţia culorilor la graniţă?
• medicii oftalmologi nu ştiu şi/sau nu le pasă că situaţia din România e probabil unică?
• celor mai mulţi români puţin le pasă, nici medicilor de discromaţi, nici discromaţilor de legile absurde?

România şi drepturile celor 900.000 de discromaţi

Scrisoare deschisă către onor. 35 de reprezentanţi ai românilor în Parlamentul European

Stimaţii noştri,

Mă numesc Vasile Tomoiagă şi sunt discromat. La fel ca aproximativ 850.000 de români de sex masculin şi 40.000 persoane de sex feminin. Şi poate la fel ca doi dintre dumneavoastră. Spun doi pentru că statistic 8 procente (sau unul din 12) bărbaţi moştenesc o defecţiune genetică manifestată printr-o percepţie puţin diferită a culorilor, afecţiune numită discromatopsie. Discromaţii, în general şi în marea majoritate, disting şi roşul şi verdele, dar contrastul între anumite culori/nuanţe apropiate în spectrul vizual poate fi mai scăzut decât la cei care văd normal. De exemplu, eu nu văd zmeura coaptă de la 15-20 de metri, dar sora mea o vede. Însă n-am spus niciodată că cineva are ochii roşii când erau verzi, nici n-am trecut (neintenţionat) pe culoarea roşie a semaforului.

Cei mai mulţi dintre dumneavoastră probabil că nu cunoaşteţi amănunte despre această anomalie, şi poate că vă miră şi numărul foarte mare de persoane afectate. Dacă am trăi de la graniţa cu Ungaria spre vest, până în estul continentului american, sau din nordul Canadei până în sudul Australiei nici nu ar trebui să ne facem griji sau să ne intereseze detalii despre discromatopsie sau discromaţi. Dar România este o ţară aparte în această privinţă. Pentru că la noi discromat este sinonim cu inapt şofer.

Această anormalitate este contrabalansată într-un mod mioritic tragi-comic de o alta: predilecţia românului ca parte a unei societăţi “afectiv-difuze” de a utiliza “pilele, relaţiile, cunoştinţele [...] pentru suprimarea greutăţilor birocratice”, cum scrie Dan Ungureanu & Xandrei Popescu în excelentul articol-analiză Mentalitate si ideologii (Cultura, Nr. 15 (120), 19 aprilie 2007). Acest lucru mi s-a confirmat din nou şi din nou atât în discuţiile private cât şi pe forumurile de pe internet unde s-a scris despre acest subiect, când în majoritatea covârşitoare a cazurilor am fost sfătuit amical să deschid portmoneul sau să schimb examinatorul până la obţinerea rezultatului satisfăcător.

Acesta este şi motivul pentru care dumneavoastră nu ştiţi despre existenţa problemei acestor 900.000 de români. Dacă medicul îi spune omului nostru că nu poate conduce din cauza unei probleme de vedere cu nume complicat când el vede musca la 7 metri şi ştie care-i ăla verde şi care-i ăla roşu iar culorile semaforului nu le-a confundat niciodată, acesta nu se lasă păgubaş aşa uşor. Dacă are nevoie de permis, permis o să aibă. Astfel interdicţia legală de a fi şofer pentru discromaţi se transformă într-un pretext în plus pentru a da şi/sau a cere mult hulita şi des întrebuinţata şpagă. Însă nu trebuie să fie aşa. Unul din mobilele principale ale hotărârii de a demara acest proiect a fost refuzul de a trece pe lângă lege, cu atât mai mult cu cât în acest caz legea este aberantă.

Pentru a înţelege mai bine contextul şi motivaţia demersului de eliminare a restricţiei de a fi şofer pentru discromaţi, vă rog să urmăriţi cu atenţie puţină istorie. În toamna anului 2006 am fost declarat inapt şofer de către un medic oftalmolog al Policlinicii CFR Cluj-Napoca, în urma examinării cu panşele Ishihara şi a vederii în lumină crepusculară. Împreună cu Radu Popescu, un discromat (şofer) care locuieşte în SUA ne-am documentat cât mai bine cu putinţă din informaţia prezentă pe internet şi personal am alcătuit un memoriu cu 4 pagini de explicaţii şi 3 anexe pe care l-am trimis în februarie 2007 la secţia de oftalomologie a câte unui spital sau policlinică din fiecare reşedinţă de judeţ, la Societatea Română de Oftalmologie, la Ministerul Sănătăţii, şi la 4 Universităţi de Medicină şi Farmacie (Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara). La exact o saptamână am trimis memoriul prin email la principalele televiziuni (în afară de OTV), ziare şi radiouri, apoi la Centrul de Asistenţă pentru Organizaţii Neguvernamentale (CENTRAS), la Asociatia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România şi la Fonduri Structurale. De la Ministerul Sănătăţii mi s-a răspuns că petiţia a fost transmisă Comisiei de Oftamologie care este abilitată să analizeze şi să soluţioneze cererea mea. Comisia nu a trimis nici un răspuns deşi este o instituţie publică şi prin lege este obligată să răspundă într-un interval de timp stabilit. Motivaţia lipsei răspunsului mi-a fost comunicată prin telefon de către preşedinte, doamna medic primar oftalmolog Monica Pop, director al Spitalului Clinic de Urgenţe Oftalmologice Bucureşti care este fermă în convingerea ei de a nu acorda calificativul apt discromaţilor, şi care nu va accepta aşa ceva atâta timp cât va fi preşedinte. În 29 iunie am cerut explicaţii scrise Comisiei de Oftalmologie (comisie consultativă a Parlamentului), în care să motiveze solid, ştiinţific, medical, cu studii de specialitate şi coroborat cu practici similare internaţionale teza că discromaţii sunt periculoşi ca şoferi. Nu este nevoie să spun că explicaţia nu a sosit nici în ziua de azi. După o lună am apelat la Centrul SOLVIT printr-o petiţie bine argumentată în care am cerut ajutor european pentru soluţionarea problemei discromaţilor, având în vedere că intern am avut parte de ignoranţă. Dat fiind că nu era în abilitatea SOLVIT acest caz, am retrimis documentul Comisiei de Petiţii a Parlamentului European. Aceştia au luat act de cererea mea ca cetăţean european şi am primit răspuns prompt în care mi s-a spus că petiţia va fi evaluată şi dacă este acceptată va fi examinată de comisie într-o şedinţă deschisă publicului.

Între timp am încercat să adun date despe legile din alte ţări în ce priveşte discromaţii, şi până acum am aflat că în Olanda “discromatopsia nu reprezintă o restricţie/impediment pentru şoferi”, în Noua Zeelandă “nu există cerinţe pentru testarea vederii cromatice în determinarea aptitudinilor de a conduce”, în Canada “vederea culorilor nu este o cerinţă pentru conducerea sigură”, în Statele Unite “studiile arată că nu există nici o asociere între deficienţa de percepţie cromatică şi abilitatea redusă de a conduce”, în Germania “discromatopsia reprezintă o problemă doar în cazul persoanelor care doresc să obţină permisul de conducere pentru şoferi profesionişti”, în Elveţia “discromaţilor li se permite să aibă permis de conducere”, iar în Franţa “discromatopsiile sunt compatibile [cu calitatea de şofer]. Candidatul va fi informat [despre anomalia sa de vedere]“.

În România însă Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 87 din 03.02.2003 pentru aprobarea listei afectiunilor medicale incompatibile cu calitatea de conducător de autovehicule include discromatopsiile, iar Ordinul nr. 350 din 12/04/2003 privind modificarea Ordinului nr. 87/2003 nu le mai specifică explicit, ci doar că permisul de conducere auto nu se va elibera sau nu se va reînnoi persoanelor care sufera de orice afectiune oftalmologica care compromite siguranta condusului. În convorbirea telefonică (iniţiată de mine) cu doamna Monica Pop mi s-a spus că a fost o eroare omiterea discromatopsiilor din listă şi că acest lucru va fi corectat. Oricare ar fi situaţia legală (care este cel puţin ambiguă) practica testării eliminatorii cu planşele Ishihara este încă omniprezentă, o parte din vină fiind şi ignoranţa medicilor oftalmologi.
Având în vedere caracterul evident ne-european, izolant, discriminatoriu şi aberant (un discromat vest-european poate conduce fără nici o restricţie similară în România dar discromatului român nu i se permite să conducă pe pământul ţării sale) ale reglementările legale în ce-i priveşte pe discromaţii care doresc să devină şoferi amatori, avem încredere că această cauză va fi studiată de dumneavoastră şi apărată în Parlamentul European la momentul potrivit.

În numele celor 900.000 de români discromaţi, vă mulţumim pentru grija cu care veţi reprezenta şi apăra interesele noastre şi aştept cu interes rezultatele implicării dvs. susţinute.

Notă: toate documentele aferente, text şi/sau fotocopii, cât şi explicaţii detaliate se află pe blogul http://discromat.wordpress.com/

(Se poate începe de la harta site-ului: http://discromat.wordpress.com/harta/).

Pagina de Wikipedia a culorii maro prezintă în dreapta o iluzie optică foarte interesantă:

Cele două discuri de culoare maro respectiv portocaliu sunt în mod obiectiv identice. Ba mai mult, şi griul din pătratele care le înconjoară este tot identic. Dar percepţia noastră asupra culorilor respective depinde complet de albul faţă de care le comparăm, sau cât de aproape de alb sunt culorile din jur.

Oricât de atentă ar fi privirea noastră, nu se poate să fim de acord că cele două discuri au aceeaşi culoare, sau că griul din jurul lor e identic. Dar să vedem ce se întâmplă dacă legăm cele două discuri:

Dacă scepticismul încă persistă, să vedem ce se întâmplă dacă legăm cele două arii gri din jurul discurilor:

Imaginea această este foarte potrivită pentru a înţelege mai bine atât motivele pentru care discromaţii nu recunosc cifrele înscrise pe planşele Ishihara, dar şi cât de inadecvate sunt aceste teste pentru a judeca aptitudine discromaţilor de a se descurca în trafic.

Prima lecţie importantă este că toţi oamenii interpretează culorile în funcţie de contextul imediat al acestora. Griul de lângă discul din partea de sus apare mai închis pentru ca este mai mult alb în jurul lui. Interpretarea “greşită” a griului duce la interpretarea greşită a maroului (pe monitor poate apărea ca portocaliu închis). Testele Ishihara au fost concepute tocmai pentru a depista acei indivizi care interpretează diferit de majoritate anumite culori în anumite contexte foarte specifice. Astfel, contrastul între bulinele ce formează cifra şi restul bulinelor nu este perceput la fel de puternic ca şi la cei cu vedere normală. În viaţa de zi cu zi însă întâlnim o multitudine uriaşă de combinaţii de culori şi contexte, astfel încât este chiar posibil ca anumite culori sa apară mai distinct pentru discromaţi decât pentru ceilalţi.

Primit pe mail în 19 Decembrie 2007:

Mi se pare intradevar o nedreptate ceea ce se intampla cu acest defect minor. Cand am fost prima oara la un examen oftamologic ptr angajare mi s`a pus acele placi ishihara si cred ca chiar am putut deosebi acele numere sau poate doctorita a fost asa de neinteresata ca nici nu mi`a spus daca sunt corecte sau nu cifrele care le spun. Urmatoarele luni am facut fisa medicala ptr carnetul de sofer, iar la testul cu acele placi am fost respins… prin faptul ca venisem acolo printr`o cunostiinta mi`a mai dat o sansa, m`a trimis la orice cabinet oftamologic din orash si daca ei sunt de acord sa`mi dea stampila si semnatura imi incheie fisa medicala ca APT. Am impresia ca foarte multi doctori chiar nu stiu ce inseamna aceast defect. Cadru medical chiar ma intrebat ce culoare are bluza ei, sunt oameni care n`au ce cauta in sistemul medical. Am gasit un cabinet, i`am explicat problema unei doctorite foarte de treaba, cu lacrimi in ochi , ptr ca`mi doream foarte mult sa obtin carnetul si mi`a pus acel test in fata, mi`a explicat ca`s cifre si litere, mi`a zis sa nu ma grabesc si intr`un final am reushit sa disting cateva foi, mi`au spus ca sunt ushor discromat si asta nu era motiv sa ma respinga. Cand am fost inapoi la spital mi`au pus si un semafor in fatza, si le`am dovedit ca pot sa vad culorile semaforului. Chiar habar n`aveau ce reprezinta aceast defect si pana la urma m`au declarat apt si in prezent am carnet de sofer de 2 ani de zile si in acesti 2 ani de zile n`am avut macar un accident minor, n`am zgariat o masina, nimic. Pot sa spun ca in sfarsit am gasit ceva in viata mea la care ma pricep, la care sunt bun.
De mic mi`ar fi placut sa ma inscriu la o scoala militara, cuvintele onoare, patrie insemnau ceva ptr mine. Inainte de examenul de capacitate au venit din partea liceului militar sa ne recruteze, eu fiind un elev nu prea silitor am zis ca n`am sa reushesc, n`am sa trec nici de capacitate si am renuntat. Am luat capacitatea, am ajuns la liceu am luat chiar si bacul. Ma gandeam ca poate dupa bac plec in armata o sa fiu recrutat la o scoala de ofiteri si o sa raman angajat insa parintii m`au sfatuit sa continuui scoala sa fac facultatea, m`am luat dupa ei si m`am inscris la facultate.
Acum o saptamana m`am hotarat sa renunt la locul de munk, chiar sa inghet anul la facultate sa ma inscriu in armata. Mi`am luat niste zile libere, m`am inscris si apoi m`am dus sa fac fisa medicala. Am fost direct la oftamologie unde stiam ca daca imi pun testul ala o sa fiu respins… si asa s`a intamplat, am fost respins imediat. Chiar era un vis ptr mine sa reushesc sa ajung in armata, sa devin bun in ceea ce fac, sa avansez , sa plec de acasa, sa`mi fac un viitor cu mana mea, sa scap de patroni si de salariile lor de mizerie si bataia lor de joc, sa am un servici stabil, bine platit si respectabil. In clipa de fatza n`am NIMIC ptr ca doctorii din romania s`au gandit ei ca discromatia e o boala grava! Ma simt ca un invalid! Dar… cand e vorba de Romania… orice e posibil !

La foarte scurtă vreme după ce am fost declarat inapt, de fapt cred că în aceeaşi lună am postat cateva citate de pe blogul lui Radu Popescu pe site-ul MAI, la ceva secţiune pentru petiţii. Evident a fost ceva pripit, fără gândire proprie prea multă ci doar exprimarea ofensei pe care o simţeam atunci, folosind citate de la alţi ofensaţi (pe drept). Dar, deh, nici analizele proprii şi petiţiile bine scrise nu m-au ajutat prea mult, încă.

Cand citesc chestii de astea (raspunsuri oficiale pompoase) îmi vine sa fac ca un nu mai ştiu ce comic care propunea sa ascultam discursurile pompoase şi pline de promisiuni ale politicienilor, şi după fiecare afirmaţie să zicem cacealma aka bulls**t. Oficial, ce bine sună, abilitat este doar Ministerul Sănătăţii Publice, care a abilitat Comisia de Oftalmologie care e la cheremul fixurilor doamnei medic primar Monica Pop. Care nu se sinchiseşte să răspundă mucoşilor, deşi “practica Uniunii Europene şi exemplele arătate se impun a fi prezentate ministerului de resort, care să decidă …”. Care-i ala ministerul de resort, că nu mi-a răspuns nici în ziua de azi, după mai bine de un an. Într-o scenă care nu a intrat in montajul final al documentarului Sicko, Michael Moore povesteşte că în Norvegia guvernul îţi cumpără maşină dacă ai probleme cu transportul public. Când o să dau în judecată statul român pentru că mă obligă să plec din ţară ca să-mi iau carnetul de şofer o să cer despăgubire două maşini.

Nu-i nimic. “Sunt tânăr doamnă, tânăr”, “cu ceru-n suflet”, “încă aripile mă ţin”. Nu s-a gândit Dinescu la astfel de asocieri când a scris poezia

Bună seara!

A, strada din adresa mea e Dâmboviţei, nu Dabovitei.

2.1.4 Vision des couleurs : les troubles de la vision des couleurs sont compatibles. Le candidat en sera averti.

Daltonien.fr: Color vision: color vision trouble is compatible. The driver will be noticed.

Google Translate: Color Vision: disorders of the Color vision are compatible. Applicants will be informed.

Systran (Altavista Bablefish): The eye trouble of the colors is compatible. The candidate will be informed by it.

Româneşte: discromatopsiile sunt compatibile [cu calitatea de şofer].Candidatul va fi informat.

Legislaţie permis conducere Franţa (franceză, PDF)

Gasiţi mai jos declaraţii ale discromaţilor şoferi (sau uneori ale prietenilor lor) despre felul în care deficienţa de percepţie a culorilor îi afectează în trafic. Toate sunt luate de pe forumuri publice, sau (mai rar) din emailuri primite personal.

Daniel C., (email privat, 1 Octombrie 2007)

Mi-am luat carnetul la 17 ani jumate … si inainte de examen am fost sa-mi completez fisa medicala la policlinica. Am dat cu geana pe tabela cu cifre din ce in ce mai mici dupa care tanti doctor ma pune sa ma uit in catalogul ei cartonat cu bulinute marunte. Afara de plansa aia care o vede toata lumea si pe care o ai si tu prima la sectiunea din site dedicata, n-am vazut nimic …

Am condus peste 200.000 de km in ultimii 6 ani. Adica aprox. 3000 de km pe luna indiferent de sezon. Niciodata nu am resimtit efectele asa-zisei afectiuni pe care as avea-o. Am condus ziua si noaptea, in crepuscul si in zori de zi, pe canicula si prin viscol de nu vedeai la jumatate de metru. Am avut numai doua accidente minore cu zgariat de usi. Niciodata nu s-a pus problema sa nu vad culoarea semaforului, sau stopurile daciilor vechi de 30 de ani. Iar singura problema pe care o am cu matiz-urile din trafic este ca au din fabricatie faza scurta nepermis de intensa pe timpul noptii.

Cu riscul de a ma repeta iti spun sa nu renunti, deoarece marea schimbare de care are nevoie poporul nostru vine din schimbari mai mici initiate de oameni demni si hotarati care sa-si investeasca o parte din energia lor pentru binele tuturor. Iar rasplata desi nu se poate evidentia contabil este una mult mai pe placul spiritului …

maryus_83:

Si eu sunt discromat. La examenul pentru permis, la prima incercare, asistenta medicului m-a trimis acasa pentru ca ma pierdusem de tot, transpirasem tot, stiam ca situatia asta e incompatibila cu dreptul de a conduce un autovehicul, iar eu nu vedeam aproape nimic pe foile alea. Toata ziua m-am simtit ca dracu pentru ca stiam ca era posibil sa nu pot sa obtin permisul.

A doua zi… asistenta a fost draguta, mi-a mai dat odata fisele alea si mai mult cu ajutorul ei am distins si eu cam 40% din ele si m-a trecut. Nici nu pot sa va zic ce piatra mi se ridicase de pe inima.

Am uitat sa mentionez mai sus. Nu am avut si nu am absolut nicio problema de vedere, nici ziua si nici noaptea. Si am condus destul pana acum, nefiind nici pe departe sofer de dumnica.

Adrian P.:

memoriul de pe www.tomoiaga.ro/discromat.html este foarte bine scris şi chiar face lumină. l-am citit abia acum, prea târziu se pare, dupa ce o clinica m-a declarat deja inapt pentru a (mai) conduce…

eu mi-am schimbat de fapt numai adresa - nu şi starea de sănătate. dar legea spune că trebuie să-mi reînoiesc totodată permisul.

ca să nu lungesc povestea, oftalmolugul mi-a scris “discromatopsie” pe fişă şi a încercuit cuvântul “inapt”. nu mi-a venit să cred. în 98, un alt medic îmi pusese acelaşi diagnostic, dar m-a considerat “apt”. posed deci permis de aproape 9 ani şi nu am fost implicat în nici un accident. acum totuşi sunt pe cale de a-l pierde

radian:

Sunt discromat … Am absolvit [...] unde se facea un control medical destul de sever la admitere, apoi la incorporare, daca eram declarat inapt de armata automat pierdeam si admiterea la facultate (inca una din aberatiile comuniste…). La examenul medical pentru scoala de soferi, am aplicat acelasi algoritm, si am peste 150k (150.000) km rulati fara niciun incident major.

r@zv@n:

Si eu sunt discromat, am de 10 ani permis de conducere si de vreo 2 ani fac taximetrie … stiam ca am probleme si nu aveam de gand sa intru in contradictoriu cu vreun medic oftalmolog. Nu am avut niciodata probleme cu toate ca anual conduc aproximativ 35-40.000 km

moshulik:

In viata reala am avut o singura data o problema din cauza asta. In Constanta cred - era lumina asa, mai pe inserate, era si un semafor mai decolorat (frecvent sticla de la semafoare se decoloreaza daca este foarte veche), ei bine din cauza luminii de crepuscul, de departe nu am vazut a cata lumina era pe semafor (prima de sus e rosu, a doua galbenul etc.), deci m-am orientat dupa culoare. Care saraca era portocaliu, iar eu am asociat-o (optimist) cu galbenul. Cum stiu ca in Constanta la semafor se sta cate 3-5 minute, am zis ca-i galben si am accelerat o leaca, sa prind galbenul. Evident, cand am ajuns mai aproape am realizat ca era prima culoare de sus, deci acel portocaliu era de fapt rosu. Am avut timp sa franez, dar am retinut evenimentul…

Ikarus:

Si eu sunt discromat, nu stiu in ce grad… insa unele planse ishihara le pot vedea.
Am deficienta pe verde, din cate am dedus eu din experienta cotidiana.
N-am reusit insa sa inteleg de ce poate fi discromatopsia o piedica in a conduce vehicule.
Am permis A de 5 ani si B de 7, am condus si masina si motor cateva zeci de mii de km si nu am resimtit dificultati din cauza discromatopsiei.

strumfuadi:

testul ishihara a fost SINGURA data in viata reala de cand m’am nascut si pana acum in care pot sa zic ca am remarcat o eventuala “problema”. habar nu aveam pana atunci, iar mai apoi nu am avut nici o problema la volan sau ghidon.

Bo_D:

si eu am problema asta, am B-ul de 8 ani, acum iau A-ul… si nu am absolut nici o problema cu semaforul….nici pe inserat..nici noaptea..de la distantza stiu exact ce e aprins. Singura problema o aveam cand erau lucrari la drunuri si erau muncitori cu placuta aia cu verde pe o parte si rosu pe cealalta si chiar nu imi dadeam seama ce culoare e..dar de cand le-au bagat cu verde si semnul de interzis pe partea cealalta nu e absolut nici o problema.

zaradi99:

bunicu, tata, eu, frate-meu sunt niste unii cu aceeasi problema.
toti sunt soferi fara nici un accident la activ, pe mine nu m-a afectat treaba asta in nici un fel si am mers la toate orele, pe toate luminile, in toate anotimpurile si pozitiile

Pocasac:

Mda.. o fi ceva, da’ eu personal nu am avut niciodata probleme in trafic din cauza asta asa ca…

bzn:

Si eu sunt discromat si in trafic nu am avut niciodata vreo problema

easybiker:

Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei este discromat. Are permisul de vreo 25 de ani.

Bboogie2bad:

am carnet de 5 ani si nici un stres in trafic legat de culori

f_zoltan:

Si eu am discromatopsie de un anume nivel, dar la primele doua examinari, la distanta de 1 an (examenul de A, apoi de B ) doctorita a considerat ca nu este grav, deci am trecut pe bune. De atunci am facut vreo 200 mii de kilometri, conduc de 14 ani masina, si motocicleta, si nu am simtit vreodata ca ar fi vreo problema

Infinity:

am um prieten care are Discromatopsie are carnet de multi ani acum s-a intors dintr-o excursie de vre-o luna prin Europa cu masina.
Nici un accident, nici o problema.
Noaptea are putin probleme….dar cine nu are?!?!

johnny bravo:

Mai, si eu sunt discromat, am avut si eu probleme la vizita mediacala si a fost nevoie sa fac mai multe teste ca sa se convinga ca totusi am vedere buna. Vad foarte bine la distanta, vad aproape, vad tot. vad culorile insa nu disting formele de pe cartonase. Rosul il vad rosu, verdele verde nu gri cum zicea cineva. Cu toatea astea nu am nici o problema cu sofatul. Stiu multi oameni care nu vad clar, care nu vad la distanta, care stau prost cu vederea periferica etc. si au permis. Eu zic ca astia sunt mult mai periculosi decat cei care nu vad bine culorile.

parazitutm:

e am discromatopsie partiala… cand am fost sa-mi fac analizele pentru permis am ajuns la 2 minute dupa ora inchiderii si au facuto “in doru lelii”… nu snage, nu mai nimica… au balmajit ei ceva in legatura cu faptul ca nu disting nuante, da nu am bagat de seama, aveam un mare APT pe certificat… acum am 3 ani aproape de cand am carnet si ianafara de 3 accidente relativ usoare (nu din vina mea!) nu am avut probleme (bine, ma mai cert din cand in cand cu prietenii pe culori, ei sun ca e violet deschis si io pot baga mana in foc ca este vorba de bleumarin)

dassaev:

Iti dau numai 2 ex:
1. Eu - conduc de cativa ani, vreo 30 k km/an, discromat, nici un accident
2. Un prieten - conduce de cativa ani, de vreo 4 ani e taximetrist (si lucreaza si noaptea fara nici o problema), discromat, nici un accident

proxxxy:

nici eu nu vad literele/cifrele pe testele alea. Din exemplul din primul post, nu am reusit sa identific nimic. Asta insa nu ma impiedica sa deosebesc culorile semaforului, masinilor etc. PS. Am aprox. 50.000km. in 2 ani fara nici un incident.

pre10der:

Sunt electronist de vreo 5 ani si conduc de vreo 6 , niciodata nu m-am electrocutat din cauza culorii unui fir sau sa fi avut vreun accident de masina.

În 24 Septembrie 2007 am primit de la Parlamentul European confirmarea de primire a petiţiei trimise prin email în 15 August. Data poştei în Luxembourg este 17 Septembrie 2007.

Vezi şi:

• răspuns oficial de la Ministerul Sănătăţii
• Petition to European Union on Colorblind’s condition in Romania
• Comisia de Petiţii a Euro-Parlamentului