Ce medici dau apt pentru şofer discromaţilor?
La sugestia lui Cosmin am creat această pagină unde vă rog să lasaţi comentarii cu medici care dau apt pentru permis la discromaţi.
Dacă aţi trecut cu bine de examenul oftalmologic, fără şpagă, vă rog să intraţi la pagina Medici Luminaţi să lasaţi numele medicului şi adresa cabinetului.
Comunicare a preşedintelui Comisiei pentru Petiţii a Parlamentului European către petiţionarul Vasile Tomoiagă
Data poştei in Bruxelles: 29 ian. 2009
Stimate domn,
După cum cunoaşteţi, Comisia pentru petiţii a continuat examinarea petiţiei dumneavoastră în cadrul reuniunii din 19-20 ianuarie 2009, luând în considerare în mod adecvat informaţiile transmise în scris şi verbal de către Comisia Europeană. Vă trimit, în anexă, spre informare, o copie a răspunsului scris al Comisiei Europene. Folosesc acest prilej pentru a vă mulţumi pentru prezenţa dumneavoastră la reuniune şi pentru contribuţia la dezbatere.
În urma discuţiei purtate, comisia a decis să se adreseze autorităţilor române pentru a le invita să ia în considerare posibilele evoluţii în legislaţia internă referitoare la eliberarea permiselor de conducere. Deşi prevederile legislaţiei comunitare pe acestă temă nu împiedică în nici un fel autorităţile naţionale să fixeze reguli mai stricte privind condiţiile de eliberare a carnetelor de şofer, membrii Comisiei noastre consideră că nu este de dorit să se ajungă în situaţia în care cetăţenii români suferinzi de daltonism vor face demersuri pentru obţinerea permiselor în alte state membre UE.
Comisia pentru petiţii intenţionează să continue examinarea petiţiei dumneavoastră de îndată ce va fi în posesia comentariilor solicitate autorităţilor române. Vă vom informa, desigur, cu privire la eventualele măsuri luate în privinţa petiţiei dumneavoastră.
Cu stimă,
Marcin Libicki
Preşedintele Comisiei pentru petiţii
PE
PE
PE
Un discromat la Bruxelles
Rue de Wiertz, intrarea principală în Parlamentul European. În dreapta se vede placa pe care scrie "Parlamentul European" în toate limbile Uniunii.
În 22 august 2007 am trimis o petiţie Comisiei pentru Petiţii a Parlamentului European. În 19 martie 2008 am primit înştiinţarea că petiţia a fost admisă, asta după ce în 24 Septembrie 2007, deci la o lună după trimitere, am primit confirmare de primire.
După alegerile pentru Parlamentul European în România am trimis o scrisoare de cerere de sprijin celor 35 care au fost aleşi. Domnul Vlad Nicolae Popa a fost primul care mi-a răspuns, spunând că va încerca să ajute.
Stimate domnule Tomoiaga,
Am primit scrisoarea dumneavoastra referitoare la situatia persoanelor discromate din Romania.
Socotesc intemeiata cererea dumneavostra si va rog, pentru a putea actiona, sa adresati cererea dumneavostra Comisiei pentru Petitii a Parlamentului European, in cadrul careia sunt si eu membru si unde exista mijloacele pentru a obtine o reactie a Comisiei in domeniul acesta.
I-am explicat domnului Popa că petiţia este deja depusă, dar dintr-un motiv sau altul se pare că nu a înţeles. Am mai primit un mail de la el cu adresa de internet unde se pot trimite petiţia, după care nu am mai primit nici o veste.
Din fericire scrisoarea mea a ajuns să fie citită şi de domnul Andi Cristea, asistent al domnului europarlamentar Titus Corlăţean, şi astfel a ajuns în atenţia domnului Corlăţean care a susţinut constant cererea discromaţilor inclusiv printr-o întrebare scrisă adresată Comisiei Europene.
Urmare a sprijinului domnului Corlăţean şi a colegului său Victor Boştinaru, petiţia a intrat pe ordinea de zi a Comisiei de Petiţii în 19 ianuarie 2009. Mi s-a comunicat că petiţionarul poate participa la şedinţa comisiei şi că eventualele cheltuieli de transport vor fi suportate de Parlamentul European.
Clădirile Parlamentului European, vedere din Piaţa Luxembourg
În urma unei bune comunicări cu domnişoara Oana Matei, asistentă a domnului Boştinaru, am ajuns cu bine la sediul Parlamentului European la data şi ora stabilită. Nu am fost singurul român petiţionar din ziua aceea, au mai fost nişte tineri legat de taxa auto, un domn reprezentând Asociației Patronale a Editorilor Locali din România şi alţii.
După anunţarea punctului 11, la care eram eu, mi s-a oferit posibilitatea să-mi susţin petiţia timp de 5 minute. Redau mai jos traducerea în română a intervenţiei mele (care a fost în engleză):
Domnule preşedinte, membri ai comisiei,
Numele meu este Vasile Tomoiagă şi sunt un discromat sau daltonism român. Termenul discromat (colorblind) este înşelător, sugerând că nu văd culori, ceea ce este fals. O formulă mai bună ar fi deficienţă de perecepţie a culorii (color deficient). Deficineţa mea se manifestă printr-o percepţie deplasată a verdelui, şi nu este rară. Opt procente din bărbaţii albi caucazieni şi 0.4% din femei au o formă sau alta a deficienţei, chiar şi în această cameră.
Cam 70% din totalul discromaţilor au acelaşi tip de percepţie a culorii ca şi mine. Este cu siguranţă doar o deficienţă căci disting cu uşurinţă culori de bază cum ar fi: (în acest moment am scos opt cartonaşe colorate amestecate) verde, albastru, maro, alb, portocaliu, roşu, galben, violet, şi cu siguranţă disting culorile semaforului. Este adevărat totuşi că disting mai puţine nuanţe de culori decţt cei cu vedere normală a culorilor, şi pic testul Ishihara.
Testul Ishihara este este un aranjament de culori elaborat foarte atent, proiectat să găsească chiar şi cea mai slabă deficienţă. Problema ţării mele România este că majoritatea medicilor nu vor permite celor care pică testul Ishihara să obţină permis de conducere, nici măcar unul pentru amatori.
Dar această situaţie duce la un număr de absurdităţi:
Întâi, un discromat cetăţean al Uniunii Europene care nu este din România poate să conducă prin România fără probleme.
Apoi, un discromat român rezident în altă ţară a UE (decât România) poate să obţină permisul acolo şi apoi să conducă în România. Dar eu care sunt discromat în România nu pot. Aceasta nu este doar discriminare, aceasta îmi pare persecuţie împotriva propiilor cetăţeni.
Nesurprinzător, legea este în mare parte ineficientă, deorece mulţi discromaţi găsesc o cale sau alta să obţină carnetul de şofer. Sau găsesc un doctor care ştie că legea este absurdă, sau mituiesc unul.
Responsabilitatea pentru aceastp situaţie este împărţită în două:
În primul rând, este vorba de ignoranţa şi inerţia sistemul medical. Cred că ţările foste comuniste aveau testul Ishiara eliminatoriu la testare, aşa cum este în China acum. Am un prieten acolo care mi-a spus despre testarea din China. Dar şi acolo este ineficientă legea.
În al doilea rând, şi cel mai important, persoana care este responsabilă de situaţia curentă este preşedintele Comisiei de Oftalmologie a Ministerului Sănătăţii, medic Monica Pop. Într-o convorbire telefonică pe care am avut-o cu ea în 2007, doamna Pop a spus că nu va permite niciodată discromaţilor să conducă. Îi este frică că discromaţii sunt responsabili pentru mult mai multe accidente decât cei cu perceptie normală a culorilor. Este adevărat că rata accidentelor în România este destul de mare, dar asocierea acesteia cu discromatopsia este neadecvată. Ar putea exista multe alte cauze cum ar fi infrastructura proastă, maşinile vechi etc. Faptul că Olanda, Germania, Elveţia, Franţa dar şi Noua Zeelandă, Canada sau Stalele Unite permit discromaţilor să obţină permisul de conducere amator sau chiar profesionist atunci când deficienţa nu este puternică ar trebui să fie un semnal clar pentru doamna Monica Pop.
Motivul pentru care Comisia Europeană ar trebui să intervină este pentru că această practică în România afectează nu numai generaţia prezentă ci şi pe cele ce vor veni, iar doamna Monica Pop nu doreşte să-şi schimbe hotărârea singură.
Din interacţiunea pe care am avut-o cu discromaţii în aceşti doi ani şi jumătate, cred că discromatopsia ar trebui testată la o vârstă tânără în şcoală iar elevul să fie informat despre meseriile pe care el sau ea nu pot să le practice, cum ar fi poliţist sau pilot.
Toate reglementările ce ţin de meseriile pe care un discromat nu le poate practica ar trebui revizuite în România, luând în considerare tipul şi severitatea deficienţei de percepţie a culorilor.
Doresc să-mi exprim gratitudinea pentru invitaţia de a participa aici astăzi şi pentru contribuţia dvs. la eliminarea acestei discriminări la care discromaţii români sunt supuşi.
Vă mulţumesc foarte mult.
După ce am încheiat intervenţia un membru al comisiei a prezentat situaţia legală la nivel de UE arătând că nu există nici o restricţie pentru discromaţi şi că baza de date ştiinţifică nu arată că discromaţii ar fi responsabili de mai multe accidente rutiere, ci că acestea au legătură cu neatenţia, alcoolul etc.
Cei doi europarlamentari români au susţinut şi ei petiţia, dar un spaniol a spus că deşi înţelege situaţia din România şi consideră că cererea discromaţilor este argumentată, petiţia ar trebui închisă căci Comisia nu poate obliga România să-şi schimbe legislaţia. Preşedintele Comisiei pentru Petiţii, domnul Libicki Marcin a spus că într-adevăr Comisia nu poate obliga dar va trimite o recomandare autorităţilor române.
Domnul Victor Boştinaru a promis să susţină în continuare acest demers. Acestea vor fi anunţate pe acest blog de îndată ce se vor materializa, cum am făcut şi până acum.
Îmi pare rău că nu am avut un dispozitiv de înregistrare ca să redau mai bine ceea ce s-a discutat în şedinţa Comisiei de Petiţii. Dacă există vreo înregistrare sau transcriere şi poate fi accesată o sa încerc să completez informaţiile.
Nu este o victorie finală dar e un pas important, care sper că ne apropie şi mai mult de ţelul declarat al acestui demers: discromaţii să poată fi şoferi, fără şpagă, fără lentile speciale folosite la test, cu fruntea sus.
Anomaloscopul a împlinit 100 de ani în 2007
Anomaloscopul este instrumentul care măsoară severitatea şi tipul deficienţei de percepţie a culorilor. Acesta a fost inventat în 1907. Adica pe vremea când la noi era răscoala tărănească.
În România testarea percepţiei culorii se face folosind planşele Ishihara (care au fost inventate în 1917, deci mai târziu decât anomaloscopul). Problema este că acest test (Ishihara) este cantitativ nu calitativ, adică depistează orice defect, de la nesemnificativ la sever(*). Totuşi, cine pică testul “cu mozaicul” este taxat INAPT ŞOFER şi multe altele.
Pe mine m-a ştampilat INAPT domnul doctor Marius Cristian Nistor de la Policlinica CFR Cluj, după testarea cu planşele şi cu un aparat antic ce emite lumină în diferite culori. Mi s-a spus că am făcut confuzie între roşu şi portocaliu şi între verde-led şi alb.
Statele care îşi respectă cetăţenii ceva mai mult şi care nu au incompetenţi** în fruntea comisiilor consultative ale parlamentului testează severitatea anomaliei de percepţie a culorilor (folosind probabil anomaloscopul), şi într-adevăr nu permit oricui să fie şofer, atenţie, profesionist (străinii spun comercial). De exemplu, celor care sunt protanopi (din câte îmi amintesc aşa face Australia). În România însă de abia se ştie acest cuvânt (vezi numărul de rezultate).
Recapitulând, deşi există instrument care testează severitatea şi tipul deficienţei de percepţie, România foloseşte planşele Ishihara pentru că sunt ieftine, accesibile, uşor de folosit şi pentru că nu îşi respectă cetăţenii. Şi pentru că medicii oftalmologi sunt ignoranţi (nu toţi). Ignoranţi cu privire la legile altor ţări şi ignoranţi cu privire la ce şi cum văd discromaţii.
Note:
* – Notă: în testul cu 24 de planşe, cele de la 16 la 23 sunt gândite ca să clasifice între diferite tipuri şi severităţi. O exprimare mai corectă ar fi că testarea este cantitativă, adică pe medici nu îi interesează cât de puternică este deficienţa, deşi o analiză atentă a rezultatelor la testul făcut complet ar arăta cu aproximaţie gradul şi tipul deficienţei.
** – precizăm că calificativul incompetent se atribuie doamnei Monica Pop doar pentru modul în care tratează problema discromaţilor
Petiţia pentru dreptul discromaţilor de a fi şoferi va fi discutată la Bruxelles în prezenţa petiţionarului
Prin interesul consecvent arătat de domnul europarlamentar din partea PSD Titus Corlăţean, prin munca domnului asistent Andi Cristea şi prin lobby-ul (da, e permis şi e etic, e şi ăsta un mod prin care ne reprezintă domnii europarlamentari) făcut de domnul Victor Boştinaru, coleg de partid cu domnul Corlăţean, europarlamentar şi membru în Comisia de Petiţii a PE, petiţia pe care am trimis-o la Parlamentul European (mai precis tuturor europarlamentarilor români) pentru apărarea dreptului discomaţilor de a fi şoferi (amatori) în România a ajuns în agenda Comisiei pentru Petiţii. Mai jos este programarea:
EUROPEAN PARLIAMENT
Committee on Petitions
DRAFT AGENDA
Meeting
Monday 19 January 2009, 15.00 – 18.00
Tuesday 20 January 2009, 9.00 – 12.30
Brussels[...]
Transport
11. N° 905/2007 by Mr Vasile Tomoiaga (Romanian), concerning discrimination against colour-blind persons who cannot obtain driving licences in Romania
(in the presence of the petitioner)[...]
În zilele de 19 şi 20 ianuarie, cu voia lui Dumnezeu, voi fi la Bruxelles pentru a-mi susţine petiţia. Da, democraţia funcţionează, da, oamenii simpli pot face o diferenţă, da, suntem parte a istoriei nu victimă a ei.
Părerea lui Alex: motivul real pentru care discromaţii pică testul cu mozaicul
Păi fraţilor, ce e de făcut în această situaţie cu discromatia asta? Nu ia nimeni chiar nici o masură? Suntem puşi la zid pentru o problemă minoră.
Dar eu cred că alta e problema în Romania. Toţi cei care am fost respinşi de la acest test banal cu mozaicul, de fapt nu am ştiut ce culoare are bancnota de 100 lei.
Răspunsul Comisiei Europene la întrebarea scrisă a eurodeputatului Titus Corlăţean
În 21 Ianuarie 2008 am trimis o scrisoare celor 35 europarlamentari români în care sesizam problema discromaţilor şi ceream spijin pentru susţinerea drepturilor noastre în Parlamentul European.
Domnul Nicolae Vlad Popa, deputat în PE din partea PDL a promis să susţină acest demers, el făcând parte şi din comisia de petiţii a Parlamentului, adica cea care decide soarta petiţiei trimis de mine în 15 August 2007 către Parlamentul European. Până la urmă petiţia a fost admisă pentru analiză, dar de atunci nu am mai auzit nimic.
Între timp, ca urmare a scrisorii mele către eurodeputaţii români, domnul Titus Corlăţean, deputat din partea PSD în PE a adresat o întrebare scrisă Comisiei Europene sesizând posibila descriminare pe bază genetică a discromaţilor.
După 60 de zile a venit răspunsul Comisiei care spune că “reglementările UE nu interzic celor care suferă de daltonism să fie şoferi” şi “discromatopsia nu este menţionată printre eventualele contraindicaţii la conducerea de autovehicule”. Domnul Corlăţean adaugă că “experţii oftalmologi care au participat la lucrările Comisiei şi ale Comitetului pentru permise de conducere nu au menţionat în raportul lor că daltonismul ar fi în mod necesar o afecţiune care să nu permită conducerea de autovehicule”. Totuşi, Antonio Tajani, vicepreşedintele Comisiei Europene completează: “directiva menţionată stabileşte doar un set de reguli minime de aptitudine fizică pentru ca permisele de conducere eliberate de statele membre să poată fi reciproc recunoscute în cadrul UE, şi nu obligă statele membre să elimine din legislaţia şi practica naţională testarea cu planşe Ishihara”. El a mai spus că “îşi rezervă dreptul de a aborda situaţia din Romănia în cadrul lucrărilor ulterioduare ale Comitetului pentru permise de concere”.
Detalii se pot citi pe site-ul PSD, în Evenimentul Zilei, euractiv.ro şi Curierul de Râmnic.
Ştirea de pe site-ul PSD este singura care precizează că acţiunea domnului Corlăţean a fost declaşată de scrisoare pe care editorul acestui site a trimis-o în 21 ianuarie 2008 spre Bruxelles.
Mulţumirile noastre se îndreaptă spre Comisia Europeană, Comisia de Petiţii a PE, domnii Vlad Nicolae Popa şi Titus Corlăţean, dar şi către Andi Cristea, asistentul domnului Corlăţean care m-a ţinut la curent telefonic şi prin email din momentul primirii scrisrii până la răspunsul primit de la Comisie.
Marturii (V)
Magda: Sotul meu are aceeasi problema, sufera de deuteranopie. Acest lucru nu l-a impiedicat sa aiba permis de conducere din ‘94, sa urmeze Academia de Arte si sa fie un “om normal”. In prezent e profesor de grafica si design ( inclusiv desen-pictura ) la o scoala de profil, fiind foarte apreciat. Vedeti, e o ironie a sortii… A fost constient de handicapul sau de mic ( deficienta mostenita pe linie paterna ) dar nu a renuntat niciodata la visul sau!
Mult succes voua tuturor si nu renuntati la visul vostru!
Mărturii (IV)
Dan: Se pare ca tenacitatea da roade. Va felicit din toata inima pentru curajul si initiativa dv. Sunt discromat si conduc masina personala din 1979. Am peste un milion de km facuti la volan si nu am zgariat macar o singura data masina mea sau a altcuiva. In toata cariera de conducator auto cred ca am primit doar trei amenzi (din care doua pentru depasiri usoare ale vitezei in orasul in care locuiesc iar una pentru o toba sparta. Deci motivele nu au nici olegatura cu discromatopsia. Chestia cu matizul rosu de care se leaga dna doctor Monica Pop este o prostie. Individul ala nu a vazut masina dintr-un cu totul alt motiv decat culoarea rosie a acestuia. In masura in care este necesar va voi acorda tot sprijinul meu. Va urez succes in continuare in demersurile intreprinse pentru modificarea unei legi anacronice si nedrepte. Garantez dnei doctor ca se poate conduce in siguranta cu aceasta deficienta de vedere atunci cand esti constient de ea. In lume sunt milioane de soferi care o fac fara sa produca accidente.
Domnul europarlamentar Titus Corlăţean a adresat o întrebare scrisă Comisiei Europene în problema discromaţilor
În 22 Aprilie 2008, domnul europarlamentar Titus Corlăţean a depus o întrebare scrisă la Comisia Europeană legată de discriminarea românilor cu deficienţe cromatice genetice. Domnul Corlăţean a fost printre destinatarii scrisorii mele din 21 Ianuarie 2008, împreună cu ceilalţi 34 de români deputaţi în Parlamentul European. În urma analizei sesizărilor mele privind situaţia discromaţilor români, atât din scrisoare, cât şi din lecturarea acestui blog, a decis să sprijine această cauză, şi acesta este primul pas concret pe care l-a făcut.
Redau mai jos conţinutul întrebării scrise:
În Uniunea Europeană aproape 40 milioane de cetăţeni, adică aproximativ 8% din bărbaţi şi 0,4% din femei, au deficienţe cromatice genetice care se manifestă printr-o sensibilitate diferită de cea normală în ceea ce priveşte percepţia diferitelor nuanțe de culoare.
În România aproape 900.000 de cetăţeni suferă de deficienţe cromatice genetice. Generic ei sunt numiţi discromaţi. Deşi Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei nr. 350 din 12/04/2003 nu mai enumeră discromatopsiile pe lista afecţiunilor medicale incompatibile cu calitatea de conducător auto, datorită ignoranţei şi inerţiei prezente în sistemul medical, în cadrul examenului oftalmologic obligatoriu pentru obţinerea permisului de şofer amator, este menţinută testarea cu planşe Ishihara. Persoanele ce nu trec de testarea Ishihara (cele cu deficienţe cromatice genetice) sunt declarate inapte medical pentru dobândirea permisului de şofer amator. Această practică este prezentă în România chiar dacă nu există un temei legal, autorităţile române, în special Comisia de Oftalmologie din cadrul Ministerului Sănătăţii, refuzând din ignoranţă să ia măsuri pentru stoparea ei.
Testarea cu planşe Ishihara are un caracter discriminatoriu şi ne-european pentru că cetăţenii europeni cu deficienţe cromatice genetice pot obţine permisul de şofer amator în alte ţări ale UE precum Franţa, Olanda, Germania etc, dar nu şi în România. Practica menţionată este o încălcare de către România a Articolului 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE, fiind o discriminare pe motiv de caracteristică genetică.
Considerăm necesară intervenţia Comisiei Europene pentru ca autorităţile din sistemul medical român să înceteze această practică discriminatorie, fără nici un temei legal, faţă de persoanele cu deficienţe cromatice genetice, în ceea ce priveşte acordarea calificativului apt pentru obţinerea permisului de şofer amator.
Data: 22 aprilie 2008
Ştirea a fost preluată de:
