mituri şi fapte

Din câte ştiu în România nu se cunoaşte numărul de persoane cu anomalii de percepţie a culorii. Cu toate acestea, putem face o aproximare bună. Se estimează că între 8 şi 10 procente din bărbaţii albi-caucazieni (unde se includ şi românii) sunt afectaţi de o formă de deficienţă de vedere a culorilor. Astfel, conform recensământului din 2002, suntem 10.581.350 bărbaţi. Cu puţină matematică elementară, rezultă că avem între 846.508 şi 1.058.135 bărbaţi discromaţi (inclusiv daltonişti). Un număr deloc neglijabil. Conform reglementărilor în vigoare si voinţei Comisiei de Oftalmologie condusă de doctor Monica Pop, aceşti oameni nu au dreptul să fie şoferi. Nici măcar amatori.

Cu tot numărul impresionant de discromaţi, prin popor circulă multe păreri eronate şi concepţii greşite despre ce văd şi ce nu văd aceste persoane. Mai jos voi prezenta câteva, plus explicaţii care să alunge ceaţa şi miturile:

  1. Discromaţii nu văd roşul şi/sau verdele. Aceasta e probabil cea mai hazlie şi aberantă afirmaţie care se poate face despre discromaţi. O posibilă concluzie ar fi că noi vedem prin (sau dincolo de) obiectele roşii şi verzi, ceea ce este evident absurd. O afirmaţie mai corectă ar fi că discromaţii nu văd roşul şi/sau verdele (cât şi alte culori în componenţa cărora intră acestea două) la fel cum îl percep cei cu vedere normală. Deci noi nu vedem la fel ca majoritatea (exact aceleaşi nuanţe) dar vedem obiectele orice culoare ar avea ele. Diferenţa este că discromaţii văd lumea colorată diferit. Cât de diferit, depinde de tipul anomaliei.
  2. Toţi discromaţii/daltoniştii văd la fel. Pentru a arăta falsitatea unei asemenea afirmaţii, e deajuns să enumerăm tipurile de anomalii de percepţie: deutanomalii, protanomalii, trintanomalii, deutanopii, protanopii, tritanopii şi monocromatii. Cele cu prefixul protan- şi deutan- se referă la probleme cu roşu şi verde, iar cele cu prefixul tritan- la anomalii pe albastru. Plus că unele din acestea pot fi mai mult sau mai puţin accentuate.
  3. Discromaţii moştenesc defectul de la taţi. Probabil că se crede asta deoarece cei mai afectaţi de această anomalie sunt bărbaţii. Totuşi, dacă mama nu este purtătoare sau afectată, toţi copii unui discromat vor vedea normal. Aceasta se întâmplă deoarece defectul se transmite prin cromozomul X, şi este numit trăsătură recesivă, deoarece chiar dacă copii unui tată discromat vor vedea normal, băieţii fiicelor lui vor fi probabil (şanse de 50%) discromaţi la rândul lor, adică anomalia reapare uneori la nepoţi, deşi nu este vizibilă la urmaşii direcţi.
  4. Discromaţii sunt un pericol pentru traficul rutier. Acesta este mitul împotriva căruia s-a ridicat tot acest demers (manifestul şi blogul). În 10 Iulie 2007, elveţianul Daniel Flück îmi spunea „As or Switzerland it is allowed to drive when you are suffering from color blindness. You don’t have to take a color blindness test.” Şi el este daltonist (protanopie – red blind). Probabil că doar în România discromaţii nu văd maşinile roşii (prietenii ştiu ce zic), de vreme ce nu ştiu să existe ţară în Uniunea Europeană care să condamne la pietonat sau scaunul din dreapta (în Anglia ar fi stânga) 8-10 procente din bărbaţii ei. Discromaţii nedaltonişti nu au nici o problemă în a distinge culorile semaforului, indiferent de ordinea lor, şi în condiţii de luminozitate normală disting şi roşul şi verdele obiectelor care nu sunt foarte mici. Chiar şi daltoniştii (protanopie, deutanopie) disting între culorile de la semafor, şi cum am mai arătat mai sus, pot să fie şoferi amatori. De fapt, pentru a fi şofer amator în unele ţări nici nu se fac teste de depistare a deficienţelor de percepţie a culorii, într-atât de nesemnificativă este considerată această anomalie. Academia Americană de Oftalmologie, la Cerinţe Vizuale pentru Conducerea Autovehiculelor spune aşa: Anumite state testează vederea tricromată, anticipând că aceasta este importantă pentru identificarea corectă a semnalelor din trafic, însă conducătorii auto cu deficienţe de culoare folosesc cu succes detalii, altele decât culorile. Studiile arată că nu există nici o asociere între deficienţa de percepţie cromatică si abilitatea redusă de a conduce, iar această componentă a sistemului vizual nu trebuie inclusă în testele vizuale, pentru a determina abilitatea unui individ de a conduce fără riscuri.

Vezi şi:

About Vasile

It's not about me :-)
Acest articol a fost publicat în discromat, explicaţii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la mituri şi fapte

  1. Marius spune:

    Sunt foarte bucuros de aceasta initiativa a dvs!.Am carnet de 15ani desi sunt discromat si in toti acesti 15 ani nu am avut nici macar un accident de circulatie.Legal nu aveam dreptul de a conduce in Romania ceea ce este absolut revoltator.Nu sunt DELOC adeptul incalcarii legilor dar aceasta lege este absolut tampita.Trebuie facut ceva astfel incat Ministerul Sanatatii Publice sa renunte la a mai considera aceasta boala ca fiind una incompatibila cu calitatea de conducator auto.Este ciudat ca prostia (sursa celor mai mule accidente ) nu este considerata incompatibila cu calitatea de conducator auto🙂,in schimb o boala fara absolut nici un impact negativ asupra conducerii auto (fapt abslut sigur )apare ca incompatibila.

  2. Adrian spune:

    Am 26 de ani am aflat si eu de aceasta problema! bineanteles ca ma confrunt cu ea. Nu stiu ce sa spun dar eu disting orice culoare mai putin cifrele ale tampite (nu toate). De unde nu stiu eu ca, accei 82% au probleme?!, ca a zis ala(ma lasi) totul este relativ. Poate in viitor se va schimba ceva. Ce ma irita pe mine cel mai tare este ca nu numai in soferie te confrunti cu problema ci in orice domeniu. La angajare ti se cere sa-ti faci vizita medicala. Aceeasi problema angajatorul: „a nu vezi, esti daltonist, cu toate ca habar nu au ce inseamna asta poate tu esti discromat…….stii cerintele firmei noastre sunt foarte clare: trebuie sa fi apt din toate punctele de vedere” sa mori tu!!! „Tu esti?”………. Eu cred ca mai bine le-ar face la totii un examen psihologic sa vedem tu in ce categorie te incadrezi.
    Ideea esta ca trebuie ca ministerul nostru de specialitate sa faca ceva si mai mult decat atat sa faca ceva repede intrucat altfel o sa ajungem subiecte de glume in cartile de specialitate. Parca vad pe taraba: „BANCURI CU DALTONISTI SAU DISCROMATI” Deja imi imaginez unul: „Care este diferenta dintre un daltonist si un discromat”. Poate ca eu am scris aici intr-un mod mai degajat dar poate unii dintre noi traiesc o drama. E asta e!
    Dai frate cu initiativa inainte te sustin 200%. Bafta!

  3. ramyo spune:

    am permis de conducere din 1991 si nu am avut nici macar un eveniment rutier sint discromat partial si mi se pare o aberatie ca acest lucru sa ma incurce cu ceva in condus.absolut nici o problema din cauza aceasta.este exagerata aceasta hotarare din partea autoritatilor sa nu poti obtine carnet din acest motiv.NASPA OAMENI BUNI !NASPA

  4. mircea spune:

    daca ministrul sanatatii ar fi discromat sau primul ministru sigur nu ar fi in vigoare legea aceasta. oricum s-ar putea sa fie discromati deoarece stim cum isi iau ei carnetul.

  5. Marius spune:

    E o tiganie shi eu sunt discromat da am carnet shi nu am avut probleme deloc mai ales cum zice aia la semafoare …..am fost sa ma angajez undeva shi ma pus la testele alea la ochi ……de vazut vedeam bine da cand ma pus la alea k` punctele nu am vazut deloc …..shi ma intrebat doctorita dak` am carnet akm` poate face vreo reclamatie shi vin curcani sa mil ia shi mentionez k` conduk` d 2 ani extern shi nu am avut un accident sau sa ma incurc la semafoare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s