Articol Time.com din 1940: Apărarea națională SUA – observatorii cu deficiențe de percepție a culorilor (discromați) au identificat corect toate camuflajele

Cei care au cercetat puțin despre discromatopsie au auzit probabil la un moment dat povestea conform căreia discromații au fost folosiți pentru depistarea camuflajelor, aceștia fiind capabili să le distingă mai bine decât cei cu percepție normală a culorilor.

Navigând pe internet am găsit un articol din 5 august 1940 (!) al revistei Time despre care cred că este sursa principala pe care se bazeaza variațiunile  care circula acuma.

„Într-un avion la Fort Still, Okla., mai devreme în vara aceasta, un observator al Trupelor Aeriene a fost capabil să identifice doar 10 din cele 40 de piese de artilerie camuflate de la sol. Un observator de la Artileria de Câmp a identificat corect dintr-un avion toate cele 40 de camuflaje și le-a plasat corect pe hartă.” (time.com)

Motivul? Persoana de la Artileria de Câmp era discromat(opsic)ă, și a ajuns în artilerie pentru că selecția nu era așa riguroasă ca la Trupele Aeriene.

În introducere se spune că un man din 20 este discromatopsic într-un grad mai redus sau mai puternic. Cred că autorul dorea ca prin man să se înțeleagă om nu bărbat deoarece la bărbați incidența discromatopsiei este de 1 la 12, dar la oameni în general e 1 la 20 (la femei e 0.4 la 100).

Incidentul prezentat de Time este explicabil prin faptul că deși discromații percep în general mai puține nuanțe decât cei cu vedere normală există o parte (destul de redusă) a spectrului color unde distingem mai multe nuanțe decât cei cu vedere normală.

În testul Ishihara 24, planșele 14 și 15 au fost concepute pentru ca discromații să distingă un număr în timp ce persoanele cu vedere normală nu.

Creatorii planșelor spun că în prima discrimații ar trebui să vadă cifra 5 iar în a doua să distingă numărul 45. Pentru mine (deutanomalie) 45 e destul de vizibil în timă ce conturul de la 5 nu e așa clar.

Presupoziția implicită din spatele acestor două planșe este că discromații disting, în acest caz, mai multe nuanțe. Am auzit și eu, fără să pot confirma, că în zona maro a spectrului distingem mai multe nuanțe. Nu știu exact cum e cu maro, dar rețin clar că am avut o dispută cu mama în gimnaziu în privința culorii unor jeanși: eu ziceam ca sunt un albastru închis, ea că sunt negri. Ramân convins ca erau albastru închis.

În aceeași idee am pus și sondajul: Cum sunt cele două fonduri: sensibil distincte, identice, clar distincte?. O persoană care mi-a scris pe mail zicea că pentru discromați cele două nuanțe ale fondurilor logo-ului sunt clar distincte în timp ce pentru cei cu vedere normală apar identice sau doar puțin distincte.

About Vasile

It's not about me :-)
Acest articol a fost publicat în mass-media și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s