Sunt posesor de permis de conducere. Ce va urma acum?

english summary at the end

Din 11 noiembrie 2009 respectiv 25 ianuarie 2010 sunt posesor de permis de conducere pentru categoriile A respectiv B. Ce înseamnă acest lucru pentru demersul susţinut de mine timp de 3 ani? Încetează odată ce mi s-a împlinit “pofta ce-am poftit-o”? Nicidecum.

Aşa cum au bănuit mulţi şi cum mi-am dat şi eu seama până la urmă, verdictul INAPT dat discromaţilor ce doresc permis personal (amator, cat. A saub B) este un abuz al medicilor, nu o aplicare a vreunei legi, ordonanţe, reglemetare legală.

Începând cu 17 aprilie 2003, discromatopsia nu mai este inclusă pe lista afecţiunilor medicale incompatibile cu calitatea de conducător de autovehicule sau tramvaie. Aşadar acţiunea medicilor care dau inapt discromaţilor (chiar şi pentru permis personal/neprofesionist) este inerţială, fără suport legal clar, un abuz perpetuat, probabil, inclusiv prin directivele neoficiale ce vin de la Monica Pop, preşedintele Comisiei de Oftalmologie.

Odată ce acest lucru mi-a devenit clar, obiectivele mele pentru viitor au devenit următoarele:

1. Publicarea pe internet a listei meseriilor inaccesibile discromaţilor.
2. Tratarea diferenţiată a discromaţilor în funcţie de gradul şi tipul anomaliei de percepţie a culorilor. Discromaţii cu o anomalie minoră-medie nu ar trebui exclusi de la practicarea unei meserii în care abilitatea de percepe şi discerne normal culorile nu este esenţială.
3. Ministerul Sănătăţii trebuie să ofere o clarificare oficială, o recomandare de bune practici, cabinetelor de medicina muncii şi tuturor medicilor care lucrează în acest domeniu prin care să afirme explicit ceea ce ordinul 350/2003 spune implicit: discromatopsiile nefiind inclus pe lista afecţiunilor înseamnă că nu mai sunt un impediment în obţinerea permisului. Cel mai probabil acestă clarificare va trebui făcută de Comisia de Oftalmologie, lucru imposibil atâta vreme cât în fruntea ei este dr. Monica Pop.
4. Atât înainte de 2003 cât şi după, Codul Rutier nu face distincţie între multiplele grade şi tipuri ale anomaliei de percepţie a culorilor. Mă aştept ca, la fel ca în alte ţări cu tradiţie rutieră, daltoniştilor (deutanopie şi protanopie) să le fie interzis permisul comercial / profesionist (dar nu şi cel amator, vezi cazul ţărilor care nu includ teste de percepţie a culorilor la permis personal/amator). Asta înseamnă capacitatea clinicilor de a măsura tipul şi gradul discromatopsiei, ceea ce nu sunt sigur că este posibil în foarte multe oraşe din ţară. Pentru a implementa acest lucru este nevoie de o comisie de experţi fără frustrări şi obsesii, care să analizeze recomandările “Eyesight Working Group” al Comisiei Europene şi legislaţia din domeniu din ţările Uniunii Europene şi nu numai şi să vină cu propuneri pentru România. Din această comisie trebuie să facă parte şi discromaţi, adică cei care sunt vizaţi.
5. Este nevoie ca discromatopsia să fie testată în clasele gimnaziale pentru a putea îndruma copii spre meseriile ce le pot practica. De asemenea îi va ajuta pe profesorii de desen să înţeleagă de ce uneori copii vor alege culori neobişnuite pentru a desena unele scene. Îi va ajuta şi pe părinţi să înţeleagă de ce uneori copii vor asorta ciudat culorile sau au alte dificultăţi legate de distingerea culorilor pe diferite fundaluri etc.

Voi ce aţi mai adăuga la acestă listă?

english summary

I got my personal licence recently but I have no intention to stop here. My new goals for colorblinds and with this blog are:

1. Obtain and publish on the internet the list of occupations unavailable for colorblinds.
2. Colorblindness should me measured by its type and severity and those with light to medium color perception anomaly should not be denied jobs where correct color perception is not essential.
3. Health Department must make clear in an official document that colorblinds must not be given ineligible for driving.
4. Highway  Code must differentiate between type and severity of colorblindness and make mandatory passing of color perception tests only for commercial licences.
5. Colorblindness must be tested in the first school grades and children must be informed of the problems that arise from their problem (unavailable occupations like policeman and commercial pilot, color matching problems etc).

Leii sunt verzi (Lions are green)

Un băiat daltonist îşi descoperă independenţa prin pictat.

A colour-blind boy discovers his independence through painting.

Mersi Anca C.

SONDAJ: Cum sunt cele două fonduri: sensibil distincte, identice, clar distincte?

Vă rog să priviţi cu atenţie imaginea de mai jos şi apoi să răspundeţi la întrebarea din sondaj.

Întrebarea se referă la culorea fondurilor logo-ului (unde scrie GTS Slovakia) respectiv unde scrie Home.

Sensibil distinct înseamnă culori destul de apropiate dar nu aşa clar distincte.

Mulţumesc pentru răspuns!

Microsoft sfătuieşte creatorii de documente să fie atenţi la culorile folosite

Verde pe galben aşa cum este văzut de către cei care nu suferă de daltonism şi de către cei care au trei tipuri diferite de daltonism. 1) Vedere normală, 2) Daltonism la roşu, 3) Daltonism la verde, 4) Daltonism la albastru. Sursa: microsoft.com

Microsoft oferă online instruire pentru creatorii de documente, astfel ca aceştia să le facă mai accesibile persoanelor cu diferite dizabilităţi de vedere.

Unul din cazurile tratate este cel al daltoniştilor, iar recomandările Microsoft sunt foarte pertinente:

“În jur de 8% din bărbați și 0,5% din femei suferă de o formă de daltonism. Statistic, aceasta înseamnă că 1 din 12 cititori ai documentului dvs. nu va face distincția [normală] între culori. Din moment ce există trei tipuri de daltonism, alegerea culorilor pe care este sigur să le utilizați nu va fi ușoară… cel mai bine este să mizați pe un contrast puternic între culorile pe care le utilizați… Amintiți-vă regula de aur pentru documentele accesibile și nu vă bazați pe numai culoare pentru a transmite informații. Nu are rost să-i indicați unei persoane care nu poate vedea culori să apese pe butonul roșu, fără a evidenția acel buton și într-un alt mod.” (microsoft.com)

Este în interesul unei companii ca produsele pe care le crează să fie accesibile pentru cât mai mulţi oameni, şi este normal să îndrume utilizatorii acestor produse astfel încât documentele create cu suita Office să poată fi citite şi de daltonişti.

Dacă o companie manifestă grijă pentru daltonişti, cu cât mai mult ar trebui să manifeste grijă statul prin instituţiile sale.

Semafoarele ar trebui alese şi pe criteriul percepţiei culorilor de către daltonişti, copii ar trebui testaţi şi informaţi cu privire la carierele ce nu le pot urma, lista meseriilor interzise celor cu deficienţe de vedere ar trebui comparată cu liste silimare din state mai avansate, iar verdictul de apt/inapt ar trebui să ia în considerare tipul şi severitatea deficienţei. Ministerul Sănătăţii ar trebui să ofere o informare oficială către medicii cabinetelor de la medicina muncii, care nu ştiu că INAPTUL ce în dau discromaţilor este discreţionar şi inerţial. Discromatopsiile au fost scoase de pe lista afecţiunilor incompatibile cu calitatea de şofer amator din 2002!

Pentru a crea saituri web având în minte discromaţii şi daltoniştii vă invit să studiaţi pagina wearecolorblind.com.

A doua testare cu Planşele Ishihara pentru dosar permis conducere

(english summary at the end)

Prima dată am dorit să fac şcoala de şofer acum trei ani, undeva în septembrie 2006. După aproape trei ani am încercat din nou, folosind altă tactică.

Prima dată, în 2006, am sunat dinainte şi i-am spus doamnei de la cabinet că sunt discromat, am mers la cabinet, m-a testat, şi pentru certitudine am fost trimis la Policlinca CFR. Acolo domnul Marius Cristian Nistor m-a declarat inapt şofer, cu un bizar verdict “discromatopsie totală” (orice ar însemna pentru el asta, practic eu am deutanomalie medie, nu sunt daltonist).

De data aceasta am mers pregătit cu un set de înterbări războinice pe care să le scot în caz de nevoie. Mi-am spus însă că mă voi prezenta natural, fără să spun dinainte nimic, să las testarea să meargă ca la orice altă persoană. Examinarea medicală a început desigur cu planşele, o carte veche diferită de ce am pus eu pe acest blog. Sunt şi cifre, şi litere, uneori câte două pe o pagină. Cu greu, mai singur, mai ajutat, am distins o bună parte din ele.

În timpul acesta am pus trei întrebări pertinente durerilor noastre, cu testarea eliminatorie.

Prima dată am întrebat dacă e obligatorie testarea cu planşele Ishihara pentru a fi apt pentru condus. Răspuns a venit, cu mare certitudine, da, sigur că este necesar.

Apoi, printre alte vorbe, am dorit să ştiu unde scrie că testarea este necesară, ba chiar eliminatorie. Mi s-a spus că undeva trebuie să scrie.

A treia întrebare a fost nedumerirea mea privind faptul că unii medici dau apt la discromaţi iar alţii nu. Mi s-a spus că probabil legea e deajuns de flexibilă încât să permită ambele interpretări.

Sumarizând:

• testarea cu planşele Ishihara e obligatorie
• undeva trebuie să se specifice acest lucru
• legea e flexibilă încât unii pot da apt iar alţii nu

Fără să mai insist, bucuros oarecum că am scăpat cu atât, am trecut şi prin următoarele faze ale examinării medicale şi am ieşit pe uşă cu un apt pe fişa medicală. Totul în aproximativ 15 minute. Vă puteţi imagina ce descumpănit/mirat/perplex am rămas, având în vedere că pentru dreptul de a conduce (nu doar eu, ci orice discromat) am ajuns şi la Comisia de Petiţii a Parlamentului European de la Bruxelles.

Parafrazând un verset din Scriptură, putem spune că în România verdictul de apt nu atârnă nici de ordine, nici de legi, ci de medicii care le interpretează.

Aşadar, discromatul este apt pentru permis amator, A şi B.

Pentru demersul meu însă acest amănunt nu este unul esenţial, pentru că totuşi cei mai mulţi medici nu sunt la fel de flexibili ca cei la care am ajuns eu. Mai mult, e nevoie de introducerea testării copiilor cu planşele Ishihara în primele clase, pentru a se putea orienta în carieră, e nevoie de îmbunătăţirea semnalizării rutiere etc.

Aşa că blogul şi omul discromat nu se opresc aici.

Să ne vedem (cu) bine!

In september I went to be tested again medically for gettind my driver’s licence. This time I said nothing of my colorblindness, and I did not mention my petition, nothing from what I did in this three years since I got the “unfit for driving”. This time the doctor was helpful and said that they give a pass for amateur driving licences. As I suspected long ago, and others before me, there is nothing clear in the Romanian law that require a doctor to test eliminatory with the Ishihara plates. So it is not that much a matter of changing the law but of clarifying it. A health department clarification would do it, I think. I’ll strive for this, I think, in the near future.

Comentarii la articolul din Jurnalul “Sunt discromat şi vreau să fiu şofer în ţara mea!”

Pentru prima dată în trei ani de când am început eforturile de a normaliza cât de cât situaţia discromaţior ce doresc să fie şoferi apare un articol de presă care face referire direct la aceste eforturi, şi mai mult, mă citează (uneori parafrazat). Sunt recunoscător jurnalistei Lacrima Andreica şi Jurnalului pentru interesul acordat acestui subiect şi pentru voinţa de publicare.

Pentru cei ce nu au citit articolul, este vorba de “Sunt discromat şi vreau să fiu şofer în ţara mea!”.

Mai jos doresc să fac câteva comentarii, mai precis precizări, nuanţări şi explicaţii suplimentare la unele afirmaţii ce pot fi înţeles greşit sau care sunt puţin imprecise medical sau ştiinţific, deşi în linii mari corecte (subiectul tratat este unul dificil, şi este foarte greu să explici în termeni populari şi pe scurt concepte ce ţin de discromaţi şi discromatopsie).

1. “În România trăiesc peste 900.000 de bărbaţi pentru care lumea este colorată altfel. Pentru ei, culorile au nuanţe limita­te sau pur şi simplu nu există aşa cum sunt ele pentru majoritatea. Nu le schim­bă viaţa punându-le-o în pericol, pentru că formele le percep perfect, dar le afectează traiul atunci când au nevoie să obţină un permis de conduce­re.” – în sfârşit, o descriere bună a vederii discromaţilor. Nu se pune problema ce (nu) văd discromaţii ci cum. Este incomplet şi posibil absurd şi ilogic să spunem că discromaţii nu văd roşul. Este corect să spunem că discromaţii văd roşul (dar şi verdele, şi multe alte culori) altfel.
2. “Sunt discromaticii, care peste tot în Europa pot şofa, doar în România, Argentina şi China – nu!” – (a) Medical, termenul corect pentru persoanele afectate de discromatopsie este discromatopsic. Popular, este acceptabil să spunem că o persoană este dis-cromată, sau, cum se spune în acest articol, dis-cromatic. (b) Este drept că România şi China testeasză eliminatoriu cu planşele Ishihara, adică discromaţii nu prea au apt şofer, dar despre Argentina nu sunt sigur. Wikipedia zice că şi Turcia, şi mai ştiu şi de R. Moldova, de la un cititor. E posbil ca foştii şi actualii comunişti să fi avut fixul ăsta, dar nu numai ei. Unii însă s-au luminat mai repede.
3. “În numele discromaticilor din România, clujeanul Vasile Tomoioagă” – da, numele meu are un o în plus. Sunt Tomoiagă nu Tomoioagă.
4. “Ar mai fi o şansă, există şi în România o firmă italiană care produce şi comercializează lentile pentru discromaţi, lentile care reglează problema acestora”, mai spune Vasile Tomoioagă.” – aici cred că m-am încurcat. Un cititor şi-a făcut lentile de contact la o firmă în Italia (a mers până acolo), iar alţii şi-au făcut lentile pentru ochelari la o altă firmă cu sediu în România. Nu sunt sigur dacă firma din România face şi lentile de contact sau doar pentru ochelari.
5. “Am picat testele şi diagnosticul pe care mi l-a pus este unul definitiv” – medicul specialist de la Policlinica CFR mi-a pus “Inapt şofer” cu menţiunea “Discromatopsie totală”. Ce o fi aia totală nu ştiu. Diagnosticul e definitiv în in sensul discromatopsiei, dar la inapt mai rămâne de văzut
6. “Până să ajungă la Bruxelles, Vasile Tomoioagă s-a bătut cu autorităţile române, trimiţând scrisori, petiţii la toate spitalele din marile oraşe.” – este vorba de câte un spital sau policlinică din fiecare reşedinţă de judeţ, dar am trimis şi la Universităţi de Medicină şi Farmacie, şi în alte locuri.
7. “Ciudăţenia e că în Cluj, de pildă, noile semafoare cumpărate de Primărie sunt moderne, iar culoarea verde de pildă are tentă de albastru, culoare pe care o percep toţi discromaticii. Avem semafoare, dar n-avem permise!”, a conchis Vasile Tomoioagă.” – Culoare verde la unele semafoare are o tentă albăstruie, care este mult mai distinctă de galben sau roşu. Chiar şi cu verdele clasic, nu se pune problema să nu-l văd, eu sau alţi discromaţi, cu sensul de a nu-l distinge de roşu. Îl disting de când am văzut semafor întâia oară în viaţă. Chiar şi daltoniştii diferenţiază între verde şi roşu la semafor, pentru că, printre altele, au luminozităţi diferite, şi din câte îmi amintesc, Daniel Flück, amicul elveţian daltonist cu carnet legal, zicea că roşul îl percepe semnificativ mai închis decât verdele. Deci, cum scrie şi în articol, avem semafoare pentru daltonişti dar nu avem permise nici pentru discromaţi. Într-o anumită măsură e ca şi cum am avea rampe de acces pentru persoane cu handicap locomotor dar nu le-am permite să circule pe trotuar.

Pe o altă notă, azi am fost admis la proba teoretică pentru categoria A. Urmează să mă prezint curând la medic.

Revenind la articole de presă, voi comenta în curând “Viaţă de daltonist, de la volan la piaţă” din Gândul. Comentariile doamnei Monica Pop sunt fantastice, literal. Iar dacă domnul Befu dorea să scrie documentat despre cum arată lumea discromaţilor, de la ghidon la piaţă, putea să vorbească cu cineva mai documentat.

Ce întrebări să pui la testarea cu planşele Ishihara pentru şcoala de şofer (amator) dacă eşti discromat

Discromaţii care se prezintă la cabinetul medical pentru completarea dosarului în vederea obţinerii carnetului de şofer amator le recomand să o facă plini de încredere şi demnitate. Reglementările în vigoare, cel puţin atât cât ştiu eu, NU exclud discromaţii de la şoferie. Aşa că nu noi trebuie să ne temem de medici ci ei de noi (vezi întrebarea 4), dacă insistă să ne testeze eliminatoriu cu planşele Ishihara.

Vă recomand să studiaţi bine informaţiile disponibile pe acest blog, să fiţi familiari cu mecanismul de percepţie a culorilor, cu faptul că în alte ţări nu există impedimente pentru discromaţi, şi apoi să vă notaţi aceste întrebări înainte de a merge la cabinetul medical:

1. Pe baza căror legi, ordine sau reglementări scrise în vigoare mă testaţi eliminatoriu cu planşele Ishihara? (nu prea există aşa ceva)
2. Ce ţări din lume cunoaşteţi în care se dă inapt şofer discromaţilor?
3. Ce culoare au cele două discuri din această imagine? Dar pătratele în care sunt discurile? Ştiaţi că percepem culoarea şi în funcţie de fundalul pe care sunt aşezate obiectele/formele, acesta fiind unul din motivele pentru care cifrele din planşele Ishihara au în vecinătatea lor buline a căror culoare este aleasă cu grijă pentru ca discromaţii să fie depistaţi? (răspunsul aici)
4. Având în vedere că ordinul M.S. nr. 350/2003 care modifică ordinul M.S. nr. 87/2003, nu mai include discromatopsiile pe lista afecţiunilor incompatibile cu calitatea de şofer amator, care credeţi că sunt şansele ca să câştig un eventual proces pe care vi l-aş intenta în cazul în care mă declaraţi inapt?

Apoi să reveniţi aici şi să povestiţi experienţa avută. Intenţionez să aplic eu insumi ce scris mai sus în curând.

Update: citeşte AICI experienţa de la testarea pentru permis.

Greg Force este daltonist

Greg Force, fiul lui Charles Force, directorul staţiei de monitorizare a misiunii Apollo 11 din Guam este daltonist, conform hotnews.ro:

Visul lui Greg a fost sa ajunga astronaut. A absolvit fizica, dar nu a reusit sa treaca testele pentru admiterea in programul spatial din cauza ca era daltonist.

CNN adaugă câteva detalii interesante:

Din nefericire, el nu a fost capabil să treacă de testul de vedere (a culorilor) pentru programul spaţial din cauza discromatopsiei lui, dar nici măcar asta nu a putut să-i distrugă interesul. Greg a continuat şi şi-a luat licenţa de pilot …

(english: Unfortunately, he was unable to pass the vision test for the space program because of his colorblindness, but even that couldn’t squelch his interest. Greg went on to get his pilot’s license…)

Deci în SUA lui Greg i-a fost permis să fie chiar pilot (licenţă personală). La noi nu ţi se permite să fii nici şofer amator.

Notă: hotnews traduce colorblind cu daltonist. Daltonismul este o clasa particulara de discromatopsie, printre cele mai severe. Nu e clar că domnul Greg Force este daltonist sau are o formă mai uşoară de discromatopsie, cum ar fi deuteranomalie sau protanomalie.

For english readers:

Greg Force, a boy involved in the successful landing of Apollo 11 is colorblind and could not follow the spatial program to be an astronaut. He’s a pilot though. Whole story on CNN website.

Elefantul Ishihara

Un test pentru discromatopsie destul de simplu: exista vreun mesaj înscris pe elefant?

Eu imi dau seama că sunt buline care formează ceva distinct, dar nu îmi dau seama ce. Cei care văd clar o literă în mod normal nu sunt discromaţi.

foto: rwp-roger

via colblindor

O urgenţă: introducerea testării cu planşele Ishihara în gimnaziu şi informarea elevilor cu privire la meseriile pe care nu le pot presta

Azi am primit pe acest blog următorul comentariu:

Impresionant. Astăzi am venit de la poliţie unde am fost la vizita medicală (vreau să mă înscriu în poliţie) şi am fost respins pe motiv că sunt daltonist. Trist… asta e pasiunea mea şi altceva nu mă văd făcând. Acuma nu ştiu ce să fac poate să mă omor

Nu este primul comentariu lăsat pe acest blog de tineri care se întorc acasă de la testarea pentru poliţie, armată şi desigur şcoala de şofer şi caută pe net detalii despre afecţiunea care le-a curmat visul.

Ministerul Sănătăţii în colaborare cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării ar trebui să colaboreze pentru introducerea testării cu planşele Ishihara la o vârstă suficient de mică încât elevii să nu-şi fi făcut deja planuri serioase pentru o carieră. Probabil clasele V-VIII ar fi cea mai bună alegere. Cum există programe de vaccinare, de evaluare a sănătăţii, de ce nu s-ar introduce şi aceste teste?

Lista meseriile pe care discromaţii nu le pot practica ar trebui făcută publică şi oferită părinţilor copiilor cu acestă anomalie de percepţie a culorilor. Dar revenim iarăşi la chestiunea cantitate versus calitate. Testare cu planşele Ishihara este grosso modo, cantitativa, nu ne spune cu precizie tipul si severitatea deficienţei. Eu am deuteranomalie medie-severă dar în 98% din situaţiile comune ale vieţii faptul că sunt discromat este irelevant (“expertul” de la Policlinca CFR, Marius Cristian Nistor, mi-a trântit o “discromatopsie totală“). Estimez că 80-90% dintre discromaţi au o anomalie mai uşoară sau egală cu a mea (în general mai uşoară).

Chiar şi această listă de meserii ar trebui să ţină cont de gradul deficienţei. Dar ăsta e un vis, deocamdată, dacă la noi eşti inapt şi pentru permis de conducere amator dacă nu discerni corect toate planşele Ishihara.

Domnule Titus Corlăţean, Victor Boştinaru, domnule Nicolae Vlad Popa, ne mai ţineţi minte?