Elefantul Ishihara

Un test pentru discromatopsie destul de simplu: exista vreun mesaj înscris pe elefant?

Eu imi dau seama că sunt buline care formează ceva distinct, dar nu îmi dau seama ce.

via colblindor

O urgenţă: întroducerea testării cu planşele Ishihara în gimnaziu şi informarea elevilor cu privire la meseriile pe care nu le pot presta

Azi am primit pe acest blog următorul comentariu:

Impresionant. Astăzi am venit de la poliţie unde am fost la vizita medicală (vreau să mă înscriu în poliţie) şi am fost respins pe motiv că sunt daltonist. Trist… asta e pasiunea mea şi altceva nu mă văd făcând. Acuma nu ştiu ce să fac poate să mă omor

Nu este primul comentariu lăsat pe acest blog de tineri care se întorc acasă de la testarea pentru poliţie, armată şi desigur şcoala de şofer şi caută pe net detalii despre afecţiunea care le-a curmat visul.

Ministerul Sănătăţii în colaborare cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării ar trebui să colaboreze pentru introducerea testării cu planşele Ishihara la o vârstă suficient de mică încât elevii să nu-şi fi făcut deja planuri serioase pentru o carieră. Probabil clasele V-VIII ar fi cea mai bună alegere. Cum există programe de vaccinare, de evaluare a sănătăţii, de ce nu s-ar introduce şi aceste teste?

Lista meseriile pe care discromaţii nu le pot practica ar trebui făcută publică şi oferită părinţilor copiilor cu acestă anomalie de percepţie a culorilor. Dar revenim iarăşi la chestiunea cantitate versus calitate. Testare cu planşele Ishihara este grosso modo, cantitativa, nu ne spune cu precizie tipul si severitatea deficienţei. Eu am deuteranomalie medie-severă dar în 98% din situaţiile comune ale vieţii faptul că sunt discromat este irelevant (”expertul” de la Policlinca CFR, Marius Cristian Nistor, mi-a trântit o “discromatopsie totală“). Estimez că 80-90% dintre discromaţi au o anomalie mai uşoară sau egală cu a mea (în general mai uşoară).

Chiar şi această listă de meserii ar trebui să ţină cont de gradul deficienţei. Dar ăsta e un vis, deocamdată, dacă la noi eşti inapt şi pentru permis de conducere amator dacă nu discerni corect toate planşele Ishihara.

Domnule Titus Corlăţean, Victor Boştinaru, domnule Nicolae Vlad Popa, ne mai ţineţi minte?

Cum să fentezi testul cu Planşele Ishihara dacă eşti discromat?

Nu sunt anarhist. Cred că trebuie să respectăm legile şi instituţiile statului. Cred că trebuie să ne îndeplinim îndatoririle de cetăţeni, ba mai mult, să nu aşteptăm să ne bage statul în traistă ci să punem noi umărul la construirea unei democraţii sănătoase.

De ce dau atunci sfaturile de mai jos? Pentru ca uneori legile sau practica statului sau a unor instituţii este nedreaptă. Atunci când relgementările sunt împotriva oamenilor, desi există argumente covârşitoare pentru schimbarea stării de fapt, cred că nesupunerea civică şi “fentarea” sunt justificate.

Să vedem deci câteva modalităţi de a sări peste hopul testării cu planşele Ishihara pentru a vă lua permisul de şofer.

1. Nu e nevoie să le fentezi întotdeauna. Căutaţi în oraşul dvs. mai multe cabinete de medicina muncii, vorbiţi cu medicii, explicaţi-le că vedeţi culorile, dar că vedeţi putin diferit, şi asta nu e o ameninţare la adresa siguranţei rutiere. Căutaţi până găsiţi un medic care vă înţelege cât de cât şi care dă apt discromaţilor. Sunt unii care pentru permis amator pun apt, dacă recunoaşteţi o părte bună din planşe. Dar nu veţi găsi întotdeauna aceşti medici, si atunci:
2. Învăţaţi seturile de planşe Ishihara pe de rost. Există două seturi standard, cele de 24 şi cele de 38. Majoritatea cabinetelor care testază pentru permisul de conducere le folosesc. Unii cititori ai acestui blog au reuşit astfel să ocolească obtuzitatea sistemului.
3. Făceţi-vă lentile de contact. Un citior şi-a făcut lentile colorate în Italia (deşi nu văd de ce nu s-ar putea face şi in România) şi astfel poate trece fără nici o problemă testul “cu mozaicul”.

Notă: nu recomand folosirea acestor metode pentru a trece probele pentru poliţie sau armată. Trebuie să recunoaştem că deşi vedem bine, încât în viaţa de zi cu zi afecţiunea nici nu este perpectibilă, nu percepem la fel de clar culorile (sau contrastul dintre unele culori pe anumite fundaluri) ca şi cei cu vedere normală, şi ar trebui ca în meseriile acestea să-i lăsăm pe cei apţi.

Ce medici dau apt pentru şofer discromaţilor?

La sugestia lui  Cosmin am creat această pagină unde vă rog să lasaţi comentarii cu medici care dau apt pentru permis la discromaţi.

Dacă aţi trecut cu bine de examenul oftalmologic, fără şpagă, vă rog să intraţi la pagina Medici Luminaţi să lasaţi numele medicului şi adresa cabinetului.

Comunicare a preşedintelui Comisiei pentru Petiţii a Parlamentului European către petiţionarul Vasile Tomoiagă

Data poştei in Bruxelles: 29 ian. 2009

Stimate domn,

După cum cunoaşteţi, Comisia pentru petiţii a continuat examinarea petiţiei dumneavoastră în cadrul reuniunii din 19-20 ianuarie 2009, luând în considerare în mod adecvat informaţiile transmise în scris şi verbal de către Comisia Europeană. Vă trimit, în anexă, spre informare, o copie a răspunsului scris al Comisiei Europene. Folosesc acest prilej pentru a vă mulţumi pentru prezenţa dumneavoastră la reuniune şi pentru contribuţia la dezbatere.

În urma discuţiei purtate, comisia a decis să se adreseze autorităţilor române pentru a le invita să ia în considerare posibilele evoluţii în legislaţia internă referitoare la eliberarea permiselor de conducere. Deşi prevederile legislaţiei comunitare pe acestă temă nu împiedică în nici un fel autorităţile naţionale să fixeze reguli mai stricte privind condiţiile de eliberare a carnetelor de şofer, membrii Comisiei noastre consideră că nu este de dorit să se ajungă în situaţia în care cetăţenii români suferinzi de daltonism vor face demersuri pentru obţinerea permiselor în alte state membre UE.

Comisia pentru petiţii intenţionează să continue examinarea petiţiei dumneavoastră de îndată ce va fi în posesia comentariilor solicitate autorităţilor române. Vă vom informa, desigur, cu privire la eventualele măsuri luate în privinţa petiţiei dumneavoastră.

Cu stimă,
Marcin Libicki
Preşedintele Comisiei pentru petiţii

PE

PE

PE

Un discromat la Bruxelles

Rue de Wiertz, intrarea principală în Parlamentul European. În dreapta se vede placa pe care scrie "Parlamentul European" în toate limbile Uniunii.

În 22 august 2007 am trimis o petiţie Comisiei pentru Petiţii a Parlamentului European. În 19 martie 2008 am primit înştiinţarea că petiţia a fost admisă, asta după ce în 24 Septembrie 2007, deci la o lună după trimitere, am primit confirmare de primire.

După alegerile pentru Parlamentul European în România am trimis o scrisoare de cerere de sprijin celor 35 care au fost aleşi. Domnul Vlad Nicolae Popa a fost primul care mi-a răspuns, spunând că va încerca să ajute.

Stimate domnule Tomoiaga,

Am primit scrisoarea dumneavoastra referitoare la situatia persoanelor discromate din Romania.

Socotesc intemeiata cererea dumneavostra si va rog, pentru a putea actiona, sa adresati cererea dumneavostra Comisiei pentru Petitii a Parlamentului European, in cadrul careia sunt si eu membru si unde exista mijloacele pentru a obtine o reactie a Comisiei in domeniul acesta.

I-am explicat domnului Popa că petiţia este deja depusă, dar dintr-un motiv sau altul se pare că nu a înţeles. Am mai primit un mail de la el cu adresa de internet unde se pot trimite petiţia, după care nu am mai primit nici o veste.

Din fericire scrisoarea mea a ajuns să fie citită şi de domnul Andi Cristea, asistent al domnului europarlamentar Titus Corlăţean, şi astfel a ajuns în atenţia domnului Corlăţean care a susţinut constant cererea discromaţilor inclusiv printr-o întrebare scrisă adresată Comisiei Europene.

Urmare a sprijinului domnului Corlăţean şi a colegului său Victor Boştinaru, petiţia a intrat pe ordinea de zi a Comisiei de Petiţii în 19 ianuarie 2009. Mi s-a comunicat că petiţionarul poate participa la şedinţa comisiei şi că eventualele cheltuieli de transport vor fi suportate de Parlamentul European.

Clădirile Parlamentului European, vedere din Piaţa Luxembourg.

În urma unei bune comunicări cu domnişoara Oana Matei, asistentă a domnului Boştinaru, am ajuns cu bine la sediul Parlamentului European la data şi ora stabilită. Nu am fost singurul român petiţionar din ziua aceea, au mai fost nişte tineri legat de taxa auto, un domn reprezentând Asociației Patronale a Editorilor Locali din România şi alţii.

După anunţarea punctului 11, la care eram eu, mi s-a oferit posibilitatea să-mi susţin petiţia timp de 5 minute. Redau mai jos traducerea în română a intervenţiei mele (care a fost în engleză):

Domnule preşedinte, membri ai comisiei,

Numele meu este Vasile Tomoiagă şi sunt un discromat sau daltonism român. Termenul discromat (colorblind) este înşelător, sugerând că nu văd culori, ceea ce este fals. O formulă mai bună ar fi deficienţă de perecepţie a culorii (color deficient). Deficineţa mea se manifestă printr-o percepţie deplasată a verdelui, şi nu este rară. Opt procente din bărbaţii albi caucazieni şi 0.4% din femei au o formă sau alta a deficienţei, chiar şi în această cameră.

Cam 70% din totalul discromaţilor au acelaşi tip de percepţie a culorii ca şi mine. Este cu siguranţă doar o deficienţă căci disting cu uşurinţă culori de bază cum ar fi: (în acest moment am scos opt cartonaşe colorate amestecate) verde, albastru, maro, alb, portocaliu, roşu, galben, violet, şi cu siguranţă disting culorile semaforului. Este adevărat totuşi că disting mai puţine nuanţe de culori decţt cei cu vedere normală a culorilor, şi pic testul Ishihara.

Testul Ishihara este este un aranjament de culori elaborat foarte atent, proiectat să găsească chiar şi cea mai slabă deficienţă. Problema ţării mele România este că majoritatea medicilor nu vor permite celor care pică testul Ishihara să obţină permis de conducere, nici măcar unul pentru amatori.

Dar această situaţie duce la un număr de absurdităţi:

Întâi, un discromat cetăţean al Uniunii Europene care nu este din România poate să conducă prin România fără probleme.

Apoi, un discromat român rezident în altă ţară a UE (decât România) poate să obţină permisul acolo şi apoi să conducă în România. Dar eu care sunt discromat în România nu pot. Aceasta nu este doar discriminare, aceasta îmi pare persecuţie împotriva propiilor cetăţeni.

Nesurprinzător, legea este în mare parte ineficientă, deorece mulţi discromaţi găsesc o cale sau alta să obţină carnetul de şofer. Sau găsesc un doctor care ştie că legea este absurdă, sau mituiesc unul.

Responsabilitatea pentru aceastp situaţie este împărţită în două:

În primul rând, este vorba de ignoranţa şi inerţia sistemul medical. Cred că ţările foste comuniste aveau testul Ishiara eliminatoriu la testare, aşa cum este în China acum. Am un prieten acolo care mi-a spus despre testarea din China. Dar şi acolo este ineficientă legea.

În al doilea rând, şi cel mai importan, persoana care este responsabilă de situaţia curentă este preşedintele Comisiei de Oftalmologie a Ministerului Sănătăţii, medic Monica Pop. Într-o convorbire telefonică pe care am avut-o cu ea în 2007, doamna Pop a spus că nu va permite niciodată discromaţilor să conducă. Îi este frică că discromaţii sunt responsabili pentru mult mai multe accidente decât cei cu perceptie normală a culorilor. Este adevărat că rata accidentelor în România este destul de mare, dar asocierea acesteia cu discromatopsia este neadecvată. Ar putea exista multe alte cauze cum ar fi infrastructura proastă, maşinile vechi etc. Faptul că Olanda, Germania, Elveţia, Franţa dar şi Noua Zeelandă, Canada sau Stalele Unite permit discromaţilor să obţină permisul de conducere amator sau chiar profesionist atunci când deficienţa nu este puternică ar trebui să fie un semnal clar pentru doamna Monica Pop.

Motivul pentru care Comisia Europeană ar trebui să intervină este pentru că această practică în România afectează nu numai generaţia prezentă ci şi pe cele ce vor veni, iar doamna Monica Pop nu doreşte să-şi schimbe hotărârea singură.

Din interacţiunea pe care am avut-o cu discromaţii în aceşti doi ani şi jumătate, cred că discromatopsia ar trebui testată la o vârstă tânără în şcoală iar elevul să fie informat despre meseriile pe care el sau ea nu pot să le practice, cum ar fi poliţist sau pilot.

Toate reglementările ce ţin de meseriile pe care un discromat nu le poate practica ar trebui revizuite în România, luând în considerare tipul şi severitatea deficienţei de percepţie a culorilor.

Doresc să-mi exprim gratitudinea pentru invitaţia de a participa aici astăzi şi pentru contribuţia dvs. la eliminarea acestei discriminări la care discromaţii români sunt supuşi.

Vă mulţumesc foarte mult.

După ce am încheiat intervenţia un membru al comisiei a prezentat situaţia legală la nivel de UE arătând că nu există nici o restricţie pentru discromaţi şi că baza de date ştiinţifică nu arată că discromaţii ar fi responsabili de mai multe accidente rutiere, ci că acestea au legătură cu neatenţia, alcoolul etc.

Cei doi europarlamentari români au susţinut şi ei petiţia, dar un spaniol a spus că deşi înţelege situaţia din România şi consideră că cererea discromaţilor este argumentată, petiţia ar trebui închisă căci Comisia nu poate obliga România să-şi schimbe legislaţia. Preşedintele Comisiei pentru Petiţii, domnul Libicki Marcin a spus că într-adevăr Comisia nu poate obliga dar va trimite o recomandare autorităţilor române.

Domnul Victor Boştinaru a promis să susţină în continuare acest demers. Acestea vor fi anunţate pe acest blog de îndată ce se vor materializa, cum am făcut şi până acum.

Îmi pare rău că nu am avut un dispozitiv de înregistrare ca să redau mai bine ceea ce s-a discutat în şedinţa Comisiei de Petiţii. Dacă există vreo înregistrare sau transcriere şi poate fi accesată o sa încerc să completez informaţiile.

Nu este o victorie finală dar e un pas important, care sper că ne apropie şi mai mult de ţelul declarat al acestui demers: discromaţii să poată fi şoferi, fără şpagă, fără lentile speciale folosite la test, cu fruntea sus.

Şi câteva poze din Bruxelles.

Anomaloscopul a împlinit 100 de ani în 2007

Anomaloscopul este instrumentul care măsoară severitatea şi tipul deficienţei de percepţie a culorilor. Acesta a fost inventat în 1907. Adica pe vremea când la noi era răscoala tărănească.

În România testarea percepţiei culorii se face folosind planşele Ishihara (care au fost inventate în 1917, deci mai târziu decât anomaloscopul). Problema este că acest test (Ishihara) este cantitativ nu calitativ, adică depistează orice defect, de la nesemnificativ la sever(*). Totuşi, cine pică testul “cu mozaicul” este taxat INAPT ŞOFER şi multe altele.

Pe mine m-a ştampilat INAPT domnul doctor Marius Cristian Nistor de la Policlinica CFR Cluj, după testarea cu planşele şi cu un aparat antic ce emite lumină în diferite culori. Mi s-a spus că am făcut confuzie între roşu şi portocaliu şi între verde-led şi alb.

Statele care îşi respectă cetăţenii ceva mai mult şi care nu au incompetenţi** în fruntea comisiilor consultative ale parlamentului testează severitatea anomaliei de percepţie a culorilor (folosind probabil anomaloscopul), şi într-adevăr nu permit oricui să fie şofer, atenţie, profesionist (străinii spun comercial). De exemplu, celor care sunt protanopi (din câte îmi amintesc aşa face Australia). În România însă de abia se ştie acest cuvânt (vezi numărul de rezultate).

Recapitulând, deşi există instrument care testează severitatea şi tipul deficienţei de percepţie, România foloseşte planşele Ishihara pentru că sunt ieftine, accesibile, uşor de folosit şi pentru că nu îşi respectă cetăţenii. Şi pentru că medicii oftalmologi sunt ignoranţi (nu toţi). Ignoranţi cu privire la legile altor ţări şi ignoranţi cu privire la ce şi cum văd discromaţii.

Note:
* – Notă: în testul cu 24 de planşe, cele de la 16 la 23 sunt gândite ca să clasifice între diferite tipuri şi severităţi. O exprimare mai corectă ar fi că testarea este cantitativă, adică pe medici nu îi interesează cât de puternică este deficienţa, deşi o analiză atentă a rezultatelor la testul făcut complet ar arăta cu aproximaţie gradul şi tipul deficienţei.
** – precizăm că calificativul incompetent se atribuie doamnei Monica Pop doar pentru modul în care tratează problema discromaţilor

Petiţia pentru dreptul discromaţilor de a fi şoferi va fi discutată la Bruxelles în prezenţa petiţionarului

Prin interesul consecvent arătat de domnul europarlamentar din partea PSD Titus Corlăţean,  prin munca domnului asistent Andi Cristea şi prin lobby-ul (da, e permis şi e etic, e şi ăsta un mod prin care ne reprezintă domnii europarlamentari) făcut de domnul Victor Boştinaru, coleg de partid cu domnul Corlăţean, europarlamentar şi membru în Comisia de Petiţii a PE, petiţia pe care am trimis-o la Parlamentul European (mai precis tuturor europarlamentarilor români) pentru apărarea dreptului discomaţilor de a fi şoferi (amatori) în România a ajuns în agenda Comisiei pentru Petiţii. Mai jos este programarea:

EUROPEAN PARLIAMENT

Committee on Petitions

DRAFT AGENDA

Meeting
Monday 19  January  2009, 15.00 – 18.00
Tuesday 20  January  2009, 9.00 – 12.30
Brussels

[...]

Transport
11. N°  905/2007 by Mr Vasile Tomoiaga (Romanian), concerning discrimination against colour-blind persons who cannot obtain driving licences in Romania
(in the presence of the petitioner)

[...]

europarl.europa.eu

În zilele de 19 şi 20 ianuarie, cu voia lui Dumnezeu, voi fi la Bruxelles pentru a-mi susţine petiţia. Da, democraţia funcţionează, da, oamenii simpli pot face o diferenţă, da, suntem parte a istoriei nu victimă a ei.

Părerea lui Alex: motivul real pentru care discromaţii pică testul cu mozaicul

Păi fraţilor, ce e de făcut în această situaţie cu discromatia asta? Nu ia nimeni chiar nici o masură? Suntem puşi la zid pentru o problemă minoră.

Dar eu cred că alta e problema în Romania. Toţi cei care am fost respinşi de la acest test banal cu mozaicul, de fapt nu am ştiut ce culoare are bancnota de 100 lei.

Alex

Răspunsul Comisiei Europene la întrebarea scrisă a eurodeputatului Titus Corlăţean

În 21 Ianuarie 2008 am trimis o scrisoare celor 35 europarlamentari români în care sesizam problema discromaţilor şi ceream spijin pentru susţinerea drepturilor noastre în Parlamentul European.

Domnul Nicolae Vlad Popa, deputat în PE din partea PDL a promis să susţină acest demers, el făcând parte şi din comisia de petiţii a Parlamentului, adica cea care decide soarta petiţiei trimis de mine în 15 August 2007 către Parlamentul European. Până la urmă petiţia a fost admisă pentru analiză, dar de atunci nu am mai auzit nimic.

Între timp, ca urmare a scrisorii mele către eurodeputaţii români, domnul Titus Corlăţean, deputat din partea PSD în PE a adresat o întrebare scrisă Comisiei Europene sesizând posibila descriminare pe bază genetică a discromaţilor.

După 60 de zile a venit răspunsul Comisiei care spune că “reglementările UE nu interzic celor care suferă de daltonism să fie şoferi” şi “discromatopsia nu este menţionată printre eventualele contraindicaţii la conducerea de autovehicule”. Domnul Corlăţean adaugă că “experţii oftalmologi care au participat la lucrările Comisiei şi ale Comitetului pentru permise de conducere nu au menţionat în raportul lor că daltonismul ar fi în mod necesar o afecţiune care să nu permită conducerea de autovehicule”. Totuşi, Antonio Tajani, vicepreşedintele Comisiei Europene completează: “directiva menţionată stabileşte doar un set de reguli minime de aptitudine fizică pentru ca permisele de conducere eliberate de statele membre să poată fi reciproc recunoscute în cadrul UE, şi nu obligă statele membre să elimine din legislaţia şi practica naţională testarea cu planşe Ishihara”. El a mai spus că “îşi rezervă dreptul de a aborda situaţia din Romănia în cadrul lucrărilor ulterioduare ale Comitetului pentru permise de concere”.

Detalii se pot citi pe site-ul PSD, în Evenimentul Zilei, euractiv.ro şi Curierul de Râmnic.

Ştirea de pe site-ul PSD este singura care precizează că acţiunea domnului Corlăţean a fost declaşată de scrisoare pe care editorul acestui site a trimis-o în 21 ianuarie 2008 spre Bruxelles.

Mulţumirile noastre se îndreaptă spre Comisia Europeană, Comisia de Petiţii a PE, domnii Vlad Nicolae Popa şi Titus Corlăţean, dar şi către Andi Cristea, asistentul domnului Corlăţean care m-a ţinut la curent telefonic şi prin email din momentul primirii scrisrii până la răspunsul primit de la Comisie.